Atunci când  regizorul parizan Petrika Ionescu l-a rugat să-i sugereze
coregraful ideal  pentru  opera enesciană "Oedip", celebrul director al
Operei de Stat din Viena, Ioan Holender, a pronunţat pe dată un nume:
Valkay!

Cele mai importante repere din viaţa balerinului şi coregrafului timişorean Francisc Valkay se învârt în jurul cifrei 33. Vreme de treizeci şi trei de ani, el a fost unul dintre cei mai de talentaţi şi charismatici solişti ai baletului românesc. De acelaşi număr fast de ani durează şi frumoasa poveste de dragoste cu cea de a treia sa soţie, Ana.

Publicul s-a lăsat cucerit de farmecul artistului şi bărbatului Francisc Valkay de îndată ce acesta a păşit sub lumina reflectoarelor. Debutul s-a petrecut pe scena Operei din Bucureşti, în ultimul an de liceu coregrafic. Oricât a insistat ilustrul său mentor, Oleg Danovschi, cel alintat cu numele de "Mokus" - "Veveriţă", nu a dorit să danseze pe prima scenă de operă şi balet a ţării, ci acasă, la Timişoara.

La 20 de ani s-a însurat pentru întâia oară, cu superba sa parteneră de dans de-o viaţă: prim-balerina Rodica Murgu. Dragostea lor a durat doar un an; "între un revelion şi altul". După un timp, o altă solistă a baletului timişorean, Dorina Fleşeriu, avea să devină cea de a doua doamnă Valkay. Cea mai dragă, cea mai longevivă poveste de dragoste o are ca eroină pe "Dudu". Ana, fiica altei mari balerine timişorene, Mary Klein, a fost componentă a ansamblului de balet, nu o stea, precum predecesoarele sale. Poate tocmai de aceea ea a putut să fie un inegalabil suflet-pereche "din umbră".

Casa soţilor Ana şi Francisc Valkay a fost amenajată de stăpânul casei şi este aidoma unei policrome scenografii de spectacol. Încăperile, majoritatea, lipsite de uşi, pentru un plus de spaţiu şi de "aer", vorbesc cât se poate de expresiv despre nenumăratele turnee în lumea largă întreprinse de ilustrul artist, începând din anul 1957. A ocolit lumea în paşi de dans: după ce a"bifat" mai toată Europa, au urmat sumedenie de scene din Asia şi SUA. Din fiecare loc, şi-a adus câte ceva care să-i aducă aminte de locurile prin care a trecut: mici suveniruri şi lucruşoare, pietricele din toate mările şi oceanele în care a a pus piciorul, mii de ilustrate şi fotografii. Din iulie 1990, de când este "numai" maestru coregraf şi, de vreo doi ani, "guest-star" în spectacolul "Oedip" al Operei Naţionale din Bucureşti, Francisc Valkay îşi poate îndeplini un vis: să-i arate dragei lui "Dudu", devenită o preţuită profesoară de balet, locurile mirifice prin care a trecut, odinioară, ca vântul şi ca gândul, în scurtele răgazuri dintre o reprezentaţie şi alta.

180 DE LACUL LEBEDELOR. Puţini prim-balerini au avut, precum simpatica "Veveriţă" timişoreană, şansa să interpreteze personaje diametral opuse din marele repertoriu universal. În top a fost "Lacul lebedelor", în care a evoluat de 180 de ori; a strălucit ca puţini alţi dansatori români în "Fântâna din Bahcisarai", unde a dat viaţă, în timp, şi rolului de... "lover", dar şi celui al "bătrânului". Vârfuri ale creaţiei sale au fost şi neuitatele personaje din "Romeo şi Julieta", "Othello". Harul şi performanţele sale artistice i-au adus partenere de zile mari: Magdalena Popa, Elena Dacian, Ileana Iliescu, Maria Bardezian.

COREGRAF GRAŢIE LUI VORNICU. Tudor Vornicu a fost cel care a "descoperit" virtuţile de maestru coregraf ale lui Valkay; vreme de mulţi ani, artistul timişorean a condus trupa de balet a TVR, semnând spectacole de divertisment de referinţă.

De 15 ani, Francisc Valkay este maestru de balet al Operei Maghiare din Cluj, unde a realizat coregrafia unor premiere deosebite: "Hamlet", "Macbeth", integrala operelor lui Erkel Ferenc, toate, prezentate cu succes la festivaluri internaţionale.