Romică Cristian Păduche (foto, în medalion) are 31 de ani şi lucrează de 11 ani şofer la o companie din Timişoara. S-a căsătorit şi are un băieţel de cinci ani. "Am avut probleme de când eram mic din cauza numelui. Toţi mă luau în derâdere. Peste tot unde mergeam, aveam probleme. Oamenii îmi spuneau se adresau cu apelativul de <<păduchiosul>> sau <<lindinosul>> şi, credeţi-mă, nu mă simţeam prea bine", mărturiseşte Romică. S-a hotărât în urmă cu un an să-şi schimbe numele de familie din Păduche în Malac, numele de fată al mamei. Cel care l-a convins definitiv să renunţe la numele pe care îl poartă a fost Denis, băiatul lui care, la grădiniţă fiind este luat în derâdere de copiii răutăcioşi care fac pe seama lui tot felul de glume nesărate.

"Copilul meu este mai sensibil. După traumele la care a fost supus la grădiniţă de către copiii de o seamă cu el a venit acasă plângând şi mi-a spus că nu mai vrea să poarte numele de Păduche, că-şi bat joc colegii de el. Nu mă mai duc la grădiniţă şi gata>>, spune Romică. Răutăcioşi, colegii de grădiniţă îi spuneau lui Denis că este "o goangă care umblă prin capul oamenilor". Şi Romică îşi aduce aminte că a avut aceleaşi probleme când a fost mic. Copiii îi spuneau "păduchiosul". Nu a scăpat de hărţuială nici mai târziu. "Până şi în armată am avut probleme. Un tablagiu mi-a spus direct: <<Noi nu avem nevoie de un Păduche în armată, că şi aşa avem destui>>" - povesteşte Romică. În viaţă, oriunde s-a dus şi a spus cum îl cheamă a stârnit momente ilare.

Deşi are doar cinci ani, Denis a simţit pe pielea lui ce-nseamnă să te cheme Păduche. "Copiii râd de mine când se face prezenţa. Numele meu e urât. Păduche e ceva care se bagă în cap când nu te speli. Nu mai vreau să mă cheme aşa. Îmi place <<Malac>>, că înseamnă <<înger>> în limba arabă" - spune cu un zâmbet candid Denis. Mai în glumă, mai în serios, Denis spune că nu s-ar fi supărat dacă l-ar fi chemat Yu Dio la fel ca şi pe un popular personaj de desen animat. "Sau să îmi spună Denis Michel ca pe un copil din desenele de pe Fox Kids", continuă Denis.

Fără să spună nimic părinţilor, Romică Păduche s-a hotărât, împreună cu nevasta, să-şi schimbe numele de familie în Malac. În urmă cu opt luni de zile au demarat procedurile legale. "Primul pas a fost făcut la Monitorul Oficial. De la Monitorul Oficial, dosarul a fost preluat de Poliţie. De acolo, el a ajuns la Biroul de Evidenţă Informatizată a Persoanei. Traseul este completat de trimiterea dosarului la Bucureşti unde se dă avizul favorabil. Dosarul astfel avizat este trimis înapoi la Timişoara, unde serviciul de Stare Civilă al Primăriei este în măsură ca pe baza unor decizii favorabile să elibereze noile acte cu numele schimbat.

Adevăratul calvar începe însă de-abia după schimbarea numelui. "Toate actele oficiale trebuiesc schimbate pe noul nume. Buletinul de identitate, paşaportul, permisul de conducere, actele de proprietate asupra apartamentului, certificatul de căsătorie, actele de împrumut la bancă şi multe altele. Toate acestea îmi vor lua foarte mult timp şi bani" - spune Romică. Deşi decizia de schimbare a numelui a fost luată cu mult timp în urmă, Romică nu le-a spus nimic despre acest lucru propriilor părinţi. "Mi-e că o să se interpreteze. Părinţii mei îmi vor spune că vreau să-mi schimb numele din cauza soţiei, însă nu este aşa. Tata o să se supere. Pe mama o mai îmbunez, că doară am luat numele ei de fată", explică Romică.

Printre timişorenii care şi-au schimbat numele se numără şi Petrică Minel Capbătut. De la începutul acestui an, el a ales să poarte un nume de familie comun multor români: Popa. Venit în Timişoara tocmai din judeţul Iaşi, Petrică spune că a avut multe probleme din cauza numelui. "Am o fetiţă de şase ani care la anul va merge la şcoală. Am vrut să o feresc de răutăţile copiilor să nu-şi bată nimeni joc de ea", povesteşte Popa. Un alt timişorean, şi-a schimbat numele din Cacaină în Cocaină. Lista poate continua. Cu un nume nou, li se pare că au luat viaţa de la început.

Vasile Tărciatu, şeful Serviciului de Stare Civilă de la Primăria Timişoara

În conformitate cu Ordonanţa 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, "cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea". Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

- când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod

- când persoana în cauză a folosit în mod permanent, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume

- când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte

- când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc

- când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă

- când prenumele purtat este specific sexului opus

- când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un nume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia

- când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia