La sfârșitul verii, BĂNĂȚEANUL a fost martor ocular la o nuntă dintr-un sat românesc din Banatul iugoslav. Vechile tradiții au fost păstrate cu sfințenie, dând culoare unui eveniment pe care majoritatea îl consideră deja clasic
Focuri de armă trase în aer, farfurii și sticle sparte, baloți de paie în flăcări și sute de persoane adunate la un loc. Nu sunt imagini decupate din recent încheiatul război iugoslav, ci crâmpeie dintr-un alt eveniment, unul cât se poate de fericit: o nuntă din Sân Mihai, localitate situată în Banatul sârbesc, în apropierea orașului Vârșeț.
Pregătirile
Febra pregătirilor de nuntă a început cu o jumătate de an în urmă, la scurt timp după ce mirii Kristijan Valjan și Kristijana Avram au hotărât să-și unească destinele. Familiile mirilor s-au înțeles să facă o nuntă tradițională, așa că s-au aprovizionat serios. Au fost sacrificați 31 de purcei, patru porci de peste 200 de kilograme, un taur de o tonă și cinci miei. La toate acestea s-au adăugat peste 2.000 de sticle de bere și câteva mii de suc. Tot pentru nuntă, au fost comandate aproximativ o sută de torturi.
La chemat
Mirii au preferat să împletească tradiția cu prezentul, așa încât carele au fost înlocuite cu mașini luxoase, iar costumele populare cu toalete scumpe. Nunta a început într-o zi de marți, când mirii s-au dus la prieteni și rudele apropiate "la chemat". Joi, la ora 9 dimineață, s-au strâns astfel 20 de mașini, care au pornit pe ulițele Sân Mihaiului, pentru a-i invita pe oameni să vină la nuntă. Alaiul condus de miri și giveri (aleși dintre rudele cele mai apropiate, de obicei frați, surori sau fiii fratelui sau surorii unuia dintre părinți) poposește câteva minute la poarta familiilor care urmează să fie chemate la nuntă. Giverii poartă câte o ploscă cu răchie din care îi servesc pe invitați. Primii chemați la nuntă sunt nașii, socrii mici și socrii mari. La ieșirea din casa părintească, conform obiceiului, mirii au spart farfurii.
Seara băieților
Obosiți de drumurile făcute "la chemat", tinerii s-au adunat apoi "la sală", adică în căminul cultural, unde la ora 21 a început distracția. A fost "Momacko vece", adică "Seara băieților", un fel de despărțire a mirelui de prietenii cu care acesta a copilărit. S-au adunat 300 de persoane, rudele și prietenii cei mai apropiați ai mirilor. În ritmul muzicii populare românești și sârbești, tinerii au dansat pe mese, au cântat și au spart paharele de bucurie și pentru ca mirii să aibă noroc. La miezul nopții, "fanfara silențioasă" a făcut atmosferă pe melodiiile lui Goran Bregovici. Pe tot parcursul distracției, acordeonul, trompetele și celelalte instrumente au fost ornamentate cu valută: dolarii, franci elvețieni, euro. Până dimineață, fiecare dintre cei opt muzicanți s-a ales cu câte 2.000 de euro. Petrecerea s-a terminat la ora 6 dimineața, în ritm de marș. A fost doar încălzirea pentru nunta care urma să înceapă.
500 de invitați
Sâmbătă dimineață, la ora 9,30, a început nunta propriu-zisă. După un scurt bufet suedez organizat "la sală", nuntașii au plecat în alai după nași, fiind întâmpinați cu focuri de armă și o masă îmbelșugată. Când mireasa a părăsit casa părintească, mirii au spart farfurii pentru a avea noroc în viață. La ieșirea din biserică, nuntașii au declanșat o ploaie de confetti, orez, bomboane și bani. Alaiul s-a deplasat apoi la Hotelul Sirbija, din Vârșeț, în localul care avea să-i găzduiască pe cei 500 de invitați. Înainte de miezul nopții, după ce a fost furată mireasa, tradiția spune ca giverii să danseze desculți pe masă în timp ce, de pe margine, chibiții stropesc din belșug picioarele giverilor cu bere, suc și apă minerală până ce mireasa apare din nou. La apariția ei, se declanșează o adevărată nebunie. Mireasa este dansată pe bani de oricare dintre nuntași până când mirele oprește muzica. Tot la nuntă, se păstrează tradiția ca rudele apropiate să vină de acasă cu un tort. La plecare, fiecare nuntaș, fie că este rudă sau prieten, primește câte un platou plin cu de toate.
Deliciul gostiei
Nunta s-a încheiat abia luni seară, cu o nouă petrecere, "gostia". De această dată, mirii sunt cei care îi invită pe nași împreună cu rudele și prietenii cei mai apropiați. 300 de persoane au ținut din nou să fie alături de miri. Deliciul "gostiei" s-a petrecut spre dimineață, atunci când, conform tradiției, au loc tot felul de ironii îndreptate când înspre mireasă, când spre soacra mare. Ieșiți în centrul satului, nuntașii joacă hora. Soacrei mari i s-a atârnat de gât o sfoară pe care erau înșirate o mătură, linguri, furculițe, un polonic, cuțite și o talangă imensă care făcea multă gălăgie. "Toate aceste lucruri simbolizează în mod tradițional venirea nurorii în casă și că, de acum înainte, toată greutatea gospodăriei cade pe umerii soacrei mari", explică mirele.
Soacra mare sare focul
Spre dimineață, soacra mare trebuie să sară peste foc pentru a aduce mare noroc tinerilor proaspăt căsătoriți. În acest scop, au fost pregătiți șapte baloți de paie cărora li s-a dat foc în timp ce nuntașii jucau în cerc hora. Soacra mare și-a luat inima în dinți și a trecut prin focul ostoit. Câteva focuri de armă i-au făcut curaj. Tradiția fusese împlinită, spre deliciul celor bătrâni, care arareori mai pot vedea astăzi asemenea "reprezentații" la o nuntă. Nașii Sorin și Grațiana Cornea au fost conduși la ora șapte dimineața de muzicanți și nuntași până acasă, unde i-au omenit pe cei prezenți cu gogoși și țuică fiartă. Nunta a fost imortalizată pe nu mai puțin de 11 casete video. Un adevărat serial din care, cu siguranță, multă lume de acum încolo va avea ce povesti.
SÂN MIHAI, NU LOCKVE. Lockve pentru sârbi, Sân Mihai pentru comunitatea românilor din Serbia și Muntenegru, localitatea numără 2.000 de locuitori, sută la sută români. Mulți dintre ei au luat de ani buni calea Occidentului, profitând de libertatea oferită de fostul președinte Iosip Broz Tito, regretat de mulți. Încă din anii 70', aproape fiecare familie din Sân Mihai a avut pe cineva plecat la muncă provizorie în străinătate. Banii câștigați în Elveția, Germania, Austria, Suedia, SUA, Australia sau Canada s-au întors acasă. Majoritatea familiilor au investit în pământ și case. Astăzi, Sân Mihaiul este una dintre cele mai bogate localități rurale din Serbia. Ulițele satului sunt pline de vilele cu etaj (foto), motiv de fală, ca în Banat. Și cum pentru cei din Sân Mihai adevărata avere este pământul, prețul unui hectar a început să o ia razna, ajungând în cele mai bune locuri la 10.000 euro.
"Am vrut să chemăm 700 de persoane, însă nu am găsit un local potrivit pentru atâta lume. Am renunțat atunci la o parte din prieteni și am chemat mai multe neamuri"