de Horatiu ARDELEAN

Focuri de armă trase în aer, farfurii şi sticle sparte, baloţi de paie în flăcări şi sute de persoane adunate la un loc. Nu sunt imagini decupate din recent încheiatul război iugoslav, ci crâmpeie dintr-un alt eveniment, unul cât se poate de fericit: o nuntă din Sân Mihai, localitate situată în Banatul sârbesc, în apropierea oraşului Vârşeţ.

Pregătirile

Febra pregătirilor de nuntă a început cu o jumătate de an în urmă, la scurt timp după ce mirii Kristijan Valjan şi Kristijana Avram au hotărât să-şi unească destinele. Familiile mirilor s-au înţeles să facă o nuntă tradiţională, aşa că s-au aprovizionat serios. Au fost sacrificaţi 31 de purcei, patru porci de peste 200 de kilograme, un taur de o tonă şi cinci miei. La toate acestea s-au adăugat peste 2.000 de sticle de bere şi câteva mii de suc. Tot pentru nuntă, au fost comandate aproximativ o sută de torturi.

La chemat

Mirii au preferat să împletească tradiţia cu prezentul, aşa încât carele au fost înlocuite cu maşini luxoase, iar costumele populare cu toalete scumpe. Nunta a început într-o zi de marţi, când mirii s-au dus la prieteni şi rudele apropiate "la chemat". Joi, la ora 9 dimineaţă, s-au strâns astfel 20 de maşini, care au pornit pe uliţele Sân Mihaiului, pentru a-i invita pe oameni să vină la nuntă. Alaiul condus de miri şi giveri (aleşi dintre rudele cele mai apropiate, de obicei fraţi, surori sau fiii fratelui sau surorii unuia dintre părinţi) poposeşte câteva minute la poarta familiilor care urmează să fie chemate la nuntă. Giverii poartă câte o ploscă cu răchie din care îi servesc pe invitaţi. Primii chemaţi la nuntă sunt naşii, socrii mici şi socrii mari. La ieşirea din casa părintească, conform obiceiului, mirii au spart farfurii.

Seara băieţilor

Obosiţi de drumurile făcute "la chemat", tinerii s-au adunat apoi "la sală", adică în căminul cultural, unde la ora 21 a început distracţia. A fost "Momacko vece", adică "Seara băieţilor", un fel de despărţire a mirelui de prietenii cu care acesta a copilărit. S-au adunat 300 de persoane, rudele şi prietenii cei mai apropiaţi ai mirilor. În ritmul muzicii populare româneşti şi sârbeşti, tinerii au dansat pe mese, au cântat şi au spart paharele de bucurie şi pentru ca mirii să aibă noroc. La miezul nopţii, "fanfara silenţioasă" a făcut atmosferă pe melodiiile lui Goran Bregovici. Pe tot parcursul distracţiei, acordeonul, trompetele şi celelalte instrumente au fost ornamentate cu valută: dolarii, franci elveţieni, euro. Până dimineaţă, fiecare dintre cei opt muzicanţi s-a ales cu câte 2.000 de euro. Petrecerea s-a terminat la ora 6 dimineaţa, în ritm de marş. A fost doar încălzirea pentru nunta care urma să înceapă.

500 de invitaţi

Sâmbătă dimineaţă, la ora 9,30, a început nunta propriu-zisă. După un scurt bufet suedez organizat "la sală", nuntaşii au plecat în alai după naşi, fiind întâmpinaţi cu focuri de armă şi o masă îmbelşugată. Când mireasa a părăsit casa părintească, mirii au spart farfurii pentru a avea noroc în viaţă. La ieşirea din biserică, nuntaşii au declanşat o ploaie de confetti, orez, bomboane şi bani. Alaiul s-a deplasat apoi la Hotelul Sirbija, din Vârşeţ, în localul care avea să-i găzduiască pe cei 500 de invitaţi. Înainte de miezul nopţii, după ce a fost furată mireasa, tradiţia spune ca giverii să danseze desculţi pe masă în timp ce, de pe margine, chibiţii stropesc din belşug picioarele giverilor cu bere, suc şi apă minerală până ce mireasa apare din nou. La apariţia ei, se declanşează o adevărată nebunie. Mireasa este dansată pe bani de oricare dintre nuntaşi până când mirele opreşte muzica. Tot la nuntă, se păstrează tradiţia ca rudele apropiate să vină de acasă cu un tort. La plecare, fiecare nuntaş, fie că este rudă sau prieten, primeşte câte un platou plin cu de toate.

Deliciul gostiei

Nunta s-a încheiat abia luni seară, cu o nouă petrecere, "gostia". De această dată, mirii sunt cei care îi invită pe naşi împreună cu rudele şi prietenii cei mai apropiaţi. 300 de persoane au ţinut din nou să fie alături de miri. Deliciul "gostiei" s-a petrecut spre dimineaţă, atunci când, conform tradiţiei, au loc tot felul de ironii îndreptate când înspre mireasă, când spre soacra mare. Ieşiţi în centrul satului, nuntaşii joacă hora. Soacrei mari i s-a atârnat de gât o sfoară pe care erau înşirate o mătură, linguri, furculiţe, un polonic, cuţite şi o talangă imensă care făcea multă gălăgie. "Toate aceste lucruri simbolizează în mod tradiţional venirea nurorii în casă şi că, de acum înainte, toată greutatea gospodăriei cade pe umerii soacrei mari", explică mirele.

Soacra mare sare focul

Spre dimineaţă, soacra mare trebuie să sară peste foc pentru a aduce mare noroc tinerilor proaspăt căsătoriţi. În acest scop, au fost pregătiţi şapte baloţi de paie cărora li s-a dat foc în timp ce nuntaşii jucau în cerc hora. Soacra mare şi-a luat inima în dinţi şi a trecut prin focul ostoit. Câteva focuri de armă i-au făcut curaj. Tradiţia fusese împlinită, spre deliciul celor bătrâni, care arareori mai pot vedea astăzi asemenea "reprezentaţii" la o nuntă. Naşii Sorin şi Graţiana Cornea au fost conduşi la ora şapte dimineaţa de muzicanţi şi nuntaşi până acasă, unde i-au omenit pe cei prezenţi cu gogoşi şi ţuică fiartă. Nunta a fost imortalizată pe nu mai puţin de 11 casete video. Un adevărat serial din care, cu siguranţă, multă lume de acum încolo va avea ce povesti.

SÂN MIHAI, NU LOCKVE. Lockve pentru sârbi, Sân Mihai pentru comunitatea românilor din Serbia şi Muntenegru, localitatea numără 2.000 de locuitori, sută la sută români. Mulţi dintre ei au luat de ani buni calea Occidentului, profitând de libertatea oferită de fostul preşedinte Iosip Broz Tito, regretat de mulţi. Încă din anii 70', aproape fiecare familie din Sân Mihai a avut pe cineva plecat la muncă provizorie în străinătate. Banii câştigaţi în Elveţia, Germania, Austria, Suedia, SUA, Australia sau Canada s-au întors acasă. Majoritatea familiilor au investit în pământ şi case. Astăzi, Sân Mihaiul este una dintre cele mai bogate localităţi rurale din Serbia. Uliţele satului sunt pline de vilele cu etaj (foto), motiv de fală, ca în Banat. Şi cum pentru cei din Sân Mihai adevărata avere este pământul, preţul unui hectar a început să o ia razna, ajungând în cele mai bune locuri la 10.000 euro.

"Am vrut să chemăm 700 de persoane, însă nu am găsit un local potrivit pentru atâta lume. Am renunţat atunci la o parte din prieteni şi am chemat mai multe neamuri"

Mirele Kristijan Valjan, 22 de ani