BĂNĂŢEANUL a descoperit că, în spatele managerului de succes care conduce un grup de firme cu peste 800 de angajaţi, cu o cifră de afaceri de 5 milioane de euro şi o avere estimată la 10 milioane de euro, se află o femeie care găteşte sarmale pentru fiu şi şalău cu legume pentru soţ, care a organizat un campionat de scrabble între prieteni şi care, mai nou, joacă table încercând să vadă dacă poate influenţa zarurile ca să câştige.

Născută în micuţa localitate Bereşti, din judeţul Galaţi, Maria Grapini spune că a fost învăţată cu munca din copilărie: "Ai mei m-au pus la treabă încă de mică. Am dat cu sapa în grădină, am avut grijă de animale... De la munca câmpului, până la cultivarea tutunului, de toate am făcut".

Lucrurile învăţate atunci o călăuzesc şi astăzi: "Mama m-a învăţat un lucru esenţial pentru mine şi acum: să nu-mi fie ruşine că muncesc şi să nu fac nici un lucru de mântuială". Şi, tot din familie, a învăţat să nu aştepte nimic de-a gata. Între China şi Bereşti

În 1974 a intrat la facultate: "Era pentru prima dată când plecam de acasă după liceu. Intrasem la Institutul Politehnic <<Gheorghe Asachi>> din Iaşi, la Facultatea de Textile. Am ales Iaşiul ca să pot fi mai aproape de casă". În primul an de studii a fost selectată pentru o bursă de şase ani în China. "Când am aflat că în primul an nici măcar nu aveam voie să vin acasă, nu am mai stat pe gânduri şi am refuzat. M-am uitat pe hartă şi am văzut unde e China şi unde e Bereştiul meu natal... Nu mi-a părut rău, pentru că nu aş fi putut să stau departe de casă. Şi aşa, după o lună de facultate, mi s-a părut că gara din Bereşti s-a mutat pe partea dreaptă." În fiecare vacanţă, muncea la IAS pentru 50 de lei pe zi. "Adunam câte 1.500 de lei şi îmi înnoiam garderoba. Bluzele mi le tricotam singură pe atunci", îşi aminteşte managerul milionar de astăzi.

În anul IV de facultate s-a căsătorit cu timişoreanul Aurel Ilie Grapini, care, la vremea respectivă, era student la Conservatorul din Iaşi: "Venise la capătul celălalt de ţară pentru că, la Timişoara, Conservatorul se desfiinţase. Şi în ziua de astăzi este artist. Cântă la corn, la Opera Română din Timişoara". Frumoasa moldoveancă a fost cerută în căsătorie în Piaţa Unirii din Iaşi: "Nu i-am răspuns imediat. Mă înspăimânta distanţa. Ştiam că ar fi trebuit să ne stabilim la Timişoara şi acest lucru mă înspăimânta. În plus, mai era un amănunt, nu lipsit de importanţă: i-am cunoscut părinţii de-abia la cununia civilă. Din fericire, am fost adoptată imediat şi m-au considerat ca pe propria lor fiică".

Întâlnirea cu Timişoara n-a fost una lină: "Când am venit în Banat, am suferit două şocuri. Primul l-am avut când am intrat pentru prima dată într-o fabrică şi, pe secţie, am vrut să fac o observaţie tehnologică. Maistrul de acolo m-a luat în şuturi şi m-a respins foarte dur. Al doilea şoc a fost legat de comportamentul oamenilor. Aici, oamenii nu sunt la fel de deschişi. Fiecare luptă pentru el". Fire deschisă, volubilă, a reuşit însă destul de repede să-şi facă prieteni. La acest lucru a contribuit şi pasiunea pentru scrabble: "Eram înnebunită după acest joc! Primul scrabble mi l-a făcut un maistru de la noi din fabrică, de la Garofiţa. În scurt timp, am reuşit să înfiinţez o echipă, pe care am botezat-o Penelopa. De două ori pe săptămână, făceam campionat. Pasiunea asta am reuşit să o transmit şi prietenilor de familie. Cu cei mai apropiaţi, timp de zece ani, am făcut campionat pe familii".

Succesul are însă un preţ: "În ultimii ani, dacă ar fi să pun în balanţă, doar 20% din timp am dormit acasă. În restul timpului am fost doar prin delegaţii, şedinţe, recepţii, hoteluri şi avioane. E un risc pe care mi l-am asumat. Şi eu, şi familia". De fiecare dată însă când se întoarce acasă, îi răsfaţă pe cei cărora le-a dus dorul: "Atunci când suntem cu toţii acasă îmi place foarte mult să gătesc. Băiatului meu îi place să-i fac cât mai des sarmale. Pe soţul meu îl răsfăţ cu şalău cu legume la cuptor şi curcan umplut".

Şi în industria textilă, ca să ai succes, trebuie să ai stofă. "Actul de conducere este atât de complex, încât biblioteci întregi nu ţi-ar ajunge să citeşti pentru a lua o decizie. Trebuie să ştii când să presezi sau când să cedezi. Totul ţine de feeling. De multe ori, colegii îmi spun că am nas de Samantha", spune femeia de succes ce se declară iremediabil îndrăgostită de ţara sa: "Iubesc România, cu toate minusurile noastre". De aceea poate n-a putut sta deoparte, implicându-se şi în sectorul organizaţiilor non-profit: "În ultimii ani, am făcut mari eforturi să-mi dedic din timp organizaţiilor non-guvernamentale. Am vrut să contribui cu ceva la schimbare. Eu, personal, sunt nemulţumită de tot ce s-a petrecut în ţară în ultimii 15 ani. Societatea civilă trebuie să se implice mult mai mult, în toate domeniile. Moral este să critici dacă te implici şi tu cu ceva".

PROVOCAREA. Mai nou, managerul de succes Maria Grapini şi-a descoperit o nouă pasiune, jocul de table: "Am vrut să văd dacă pot influenţa zarurile, să vină ce-mi trebuie ca să câştig. Mă deconectează. Deocamdată însă joc table numai cu bărbaţi. N-am mai găsit o femeie pasionată de acest joc" În tinereţe, până în anul III de facultate, a făcut sport de performanţă: atletism şi handbal, la Poli Iaşi.

# Preşedinte al Federaţiei Patronale din Industria Uşoară

# Preşedinte al Asociaţiei Femeilor Antreprenor Timiş

# Preşedinte al filialei Timiş a Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor

# Preşedinte al Fundaţiei "Clubul de Afaceri Austria-România-Bucureşti"

# Vicepreşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara.

# Consultant naţional la Proiectul ROM/00/01 "Îmbunătăţirea capacităţilor de export ale României", finanţat de guvernul elveţian, Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite şi coordonat de Centrul Român de Comerţ Exterior.

- diploma şi placheta "Femeia care a contribuit la dezvoltarea propriei naţiuni", Sicilia, 1996

- diploma "Femeia anului 1999", acordată de American Biographical Institute

- diploma "2000 Honoree International Who's Who of Professional and Business Women", acordată de American Biographical Institute

- Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler, pentru merite deosebite în coordonarea şi conducerea activităţilor economice, 2000

- medalia de onoare "International Personality of the Year" - acordată de International Biographical Centre of Cambridge, Anglia

- premiul de excelenţă în afaceri în "Topul naţional al firmelor private 2002", acordat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România

- diploma de onoare "Woman of the Year 2003", acordată de American Biographical Institute

- titlul "Senior Honoris Causa" pentru contribuţia remarcabilă la reconstrucţia instituţiei patronale în România, acordat de către Forumul preşedinţilor patronatelor din România

- locul II în "Top 100 femei de succes din România 2005", publicat de revista Capital

- diploma şi medalia de onoare "21st Century Award for Achievement acordate de International Biografical Centre of Cambridge, Anglia

- trofeul "Most Admired Business Woman" - 2003, acordat de Bucharest Business Week

- titlul "Governor's Award" acordat de American Biographucal Institute pentru merite excepţionale, spirit civic şi influenţă culturală în perioada 2003-2004.