 |
 |
|
OENOLOG DE VIȚĂ |
23 Martie 2004 | |
 |
|
|
|
 |
 | "Recordul meu la degustare este de 120 de probe în 8 ore. După o zi de muncă, pot spune că plec acasă cam obosită"
Luci Pârvu, oenolog
|
Rar întâlnești printre degustătorii profesioniști de vinuri o femeie! Mai ales una care să știe absolut totul despre această băutură, de la strugurii din care se face, la metode de fabricație, până la felul în care trebuie consumată. Luci Pârvu, oenolog de meserie, este una dintre ele. Mai mult, ea este cea care a organizat, la Timișoara, Salonul Național al Vinurilor. |
 |
 |
 |
 |
|
 |
Chemarea
"De 20 de ani lucrez în domeniul vinului, dar pasiunea mea e mult mai veche. Bunicii aveau vie, pe care împreună cu frații și părinții o culegeam. Întotdeauna a existat în familie un vin al casei", își începe Luci Pârvu povestea.În facultate a absolvit o secție având ca profil via și vinul. "În timpul practicii primeam repartiție la câte o fermă pomicolă. Fructele așezate în lădițe erau frumoase, aspectuase, însă când intram în sala de fermenație, mirosul acela de alcool parcă mă chema. Era ceva ce mă atrăgea", mărturisește Luci Pârvu.
Șampanie și vin spumant
În '86 primit un post de inginer la fabrica de vin spumant "Zarea București", unde a rămas timp de zece ani. Acolo, de la o tehniciană pe numă Carmen Ivan a aflat toate secretele fabricării vinului spumant. "Și în vinificație e la fel ca în orice altă meserie: dacă nu e cineva experimentat să-ți dezvăluie niște mici secrete, poți să te chinui cât vrei, că nu vei reuși să fii foarte bun", explică Luci Pârvu. Mai explică de ce nu este corect și nici legal ca pentru vinul spumant să se folosească termenul de șampanie: "aceasta este marcă înregistrată în regiunea Champagne, din Franța, consacrată pentru producerea aceastei băuturi".
Un an de muncă
Experiența de la "Zarea București" i-a întărit convinerea că prețul unui vin spumant nu reflectă munca depusă pentru producerea lui: "O șampanie care costă 300.000 de lei își merită pe deplin prețul. Durează un an de zile pentru a scoate o sticlă de vin spumant și absolut totul se face manual. Sticlele se păstrează cu un dop provizoriu, în poziție oblică, cu gâtul în jos. În fiecare zi, trebuie rotite o optime, pentru ca drojdia să se adune în dop. Apoi, după un an, se aruncă dopul cu drojdie, iar vinul poate merge pe piață".
Specializare în Franța
În 1994 a înființat, împreună cu alți specialiști, Asociația Degustătorilor Profesioniști din România. Acum asociația numără 150 de membri, dintre care doar 25 sunt femei. De când face parte din aceasta, Luci Pârvu a uimit o mulțime de specialiști cu talentul ei de degustător, inclusiv pe francezi: "În 2000 a participat la o specializare de un an și o lună în Franța. Acolo m-am simțit din nou studentă. Am stat în cămin, făceam practică, am învățat o mulțime de lucruri noi. Inclusiv să prezint vinurile franțuzești, francezilor, iar aceștia să fie încântați", povestește Luci Pârvu.
După o zi de muncă...
Pentru Luci Pârvu, rar trece o zi fără un pahar de vin. Face parte din viața ei. "Vinul te binedispune, îți dezleagă limba", spune specialista. Fiindcă este o persoană plăcută și deschisă, prietenii abia așteaptă să bea cu ea. Apoi, la fiecare masă e nevoie și de o sticlă de vin, pentru ca totul să fie mai gustos. Și mai ei și meseria, frumoasă, dar uneori... obositoare: "Recordul meu la degustare este de 120 de probe în 8 ore. După o astfel de zi de muncă pot spune că plec acasă cam obosită", conchide, râzând, Luci Pârvu. |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
 |
|
 |
|