Cei doi arhitecţi au avut această idee inedită după ce, în facultate, au participat la un workshop pe tema sărăciei: "Ne-am gândit cum am putea construi rapid şi ieftin case care să fie un ajutor după un cutremur sau după o inundaţie. Ne-am dat seama că amplasarea unor containere de tipul celor care se folosesc pe şantiere reprezintă o variantă rapidă şi ieftină. La fel ca şi pâinea şi acestea ar putea fi trimise imediat la locul dezastrului", spune Romeo Szorad. La începutul acestui an, cei doi au găsit şi un om de afaceri local dispus să le susţină ideea de a fabrica locuinţe: "Iniţial avea rezerve, pentru că el fabrica un produs strict industrial. Am vizitat fabrica, am studiat tehnologia şi am descoperit modalitatea prin care am putea să le dăm o faţă mai domestică sau futuristă acestor containere, să nu mai aibă aspectul acela industrial", continuă arhitectul.

Ideile cu care au venit cei doi se remarcă atât prin simplitate, dar şi prin funcţionalitate. "Un modul costă între 5.000 şi 8.000 de euro, în funcţie de finisaje. Casele propuse de noi nu sunt compuse din mai mult de patru module, pentru că am dorit ca preţul acestora să nu depăşească 24.000 de euro. Noi am pornit de la ideea de casă de vacanţă. Dar acestea pot fi o alternativă şi pentru tinerii care încă aşteaptă minunile statului, gen ANL. Iar când acestea nu se mai întâmplă, îşi pot investi puţinul pe care îl au în acest tip de case. Preţul unui metru pătrat de construcţie ar fi de aproximativ 300 de euro", explică Andrei Racolţa.

Pe lângă preţul redus, casele propuse de cei doi arhitecţie mai au un atu imbatabil: rapiditatea. "Un modul se construieşte, în fabrică, în zece zile. Containerele au dimensiuni standard, date de gabaritul tirului care le transportă. Dar noi ne putem juca cu ele. Putem dărâma pereţi, putem construi scări interioare. Le putem da o faţă mai umană. Cea mai complexă casă propusă de noi se poate construi într-o lună, o lună şi jumătate. Asta înseamnă că poate fi gata într-un timp mai scurt decât eliberarea avizelor necesare", promite Andrei Racolţa.

Dar, deşi ideea lor este inovatoare, cei doi arhitecţi timişoreni nu cred că, în viitor, toată lumea îşi va dori astfel de case: "Nu vedem ca într-o astfel de casă să trăiască trei generaţii. Nu este o casă în care să te naşti şi să mori. Ele sunt o soluţie la problema locativă, dar o soluţie provizorie. Cu toate acestea, locuinţele sunt proiectate astfel încât să reziste 25 de ani fără probleme, la fel ca orice altă casă. Pe de altă parte, ele nu pot fi construite în satele ancestrale, unde ar strica aspectul zonei. Dar una din calităţile caselor propuse de noi este reversibilitatea. Asta înseamnă că, dacă peste câţiva ani, proprietarul are bani destui, poate demonta casa foarte uşor şi o poate muta în altă parte, iar pe acelaşi teren poate construi o altă casă", încheie Romeo Szorad.

ÎN RITM DE MELC. La Primărie sunt înregistrate în acest moment peste 5.000 de cereri de locuinţe, dintre care în jur de 1.700 sunt pentru case aparţinând Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe (ANL). În şapte ani, în Timişoara au fost construite doar 200 de apartamente ANL, pe strada Miloia, anul viitor urmând a fi finalizate încă 80 de apartamente. În acest ritm, timişorenii care doresc apartamente ANL pot aştepta şi 55 de ani. Bineînţeles, constructorii de blocuri noi au speculat lipsa spaţiului locativ din Timişoara, preţul unui metru pătrat construit fiind acum între 1.000 şi 1.600 de euro.