Deşi cotaţiile la bursele internaţionale fac o diferenţă netă între echipa naţională de fotbal masculin şi cea de handbal feminin, în favoarea fetelor, există o asemănare izbitoare în ceea ce priveşte mentalitea existentă în cadrul celor două loturi. În ambele tabere se trece uşor de la agonie la extaz. Şi invers. De câte ori reuşesc să se califice la un turneu final, mai nou cel mondial la fete şi cel european la băieţi, toate declaraţiile se îndreaptă spre cucerirea titlului pus la bătaie. Apoi, pe măsură ce se fac tragerile la sorţi, încep tânguirile.

La câteva ore după ultimul meci din preliminarii, toţi oficialii echipei de fotbal erau convinşi că Mutu, Lobonţ şi Chivu vor juca în finala Euro 2008, iar orice opinie contrară risca să fie comparată cu delictul de înaltă trădare. Mircea Sandu, Mitică Dragomir, ponderatul Victor Piţurcă şi o turmă întregă de comentatori sau realizatori din presă erau convinşi în euforia lor. Până la urmă, nu a fost nevoie să treacă mult timp pentru ca optimiştii să treacă la calcule, condiţionând succesul echipei lui Piţi de plasarea într-o grupă cu Austria şi Grecia, iar mai apoi de noroc în fazele următoare ale competiţiei. Tonurile optimiste au dispărut total după tragerea la sorţi, lăsând loc unor declaraţii resemnate din care singura mulţumire pare a fi faptul că România va fi eliminată dintr-o grupă de superechipe. Ciudat că atunci când se aşteptau să joace finala, oficialii fotbalului autohton nu-şi imaginau să joace cu aceste forţe fotbalistice. Un trofeu european nu se cucereşte umilind Albania, Belarus sau Luxemburg.

Naţionala feminină era de la începutul mondialelor cotată printre favorite, dar, de această dată, calculele făcute pe parcursul competiţiei au transformat obiectivele handbalistice într-o conferinţă de tactică. Slalomul printre echipe abordabile sau de evitat a fost mai mediatizat decât jocul cu plusurile sau lipsurile sale. Nu a atras atenţia că echipa a câştigat doar în meciurile când Huţupan reuşea să apere cel puţin jumătate din şuturile trase pe poartă şi nici că extremele erau mai mult pentru decor în teren, important era să jucăm cu Angola, nu cu Franţa, cu Norvegia sau cu Rusia. Până la urmă, echipa lui Tadici a pierdut cu Ungaria neaşteptat şi a învins Franţa cu emoţii, echipă care a fost spulberată apoi de multvisata Angola. A învins la scor Germania, care şi-a luat revanşa în finala mică. În fond, rezultatele neaşteptate fac farmecul sportului, pentru că o competiţie făcută din calcule devine neinteresantă. Un eşec în acest an poate fi transformat anul viitor într-o medalie la Jocurile Olimpice. Dacă nu se fac prea multe calcule.