Între câştigători, Timotei Ţântoi e singurul care ţine în mână nu una, ci două diplome: una pentru locul al treilea şi alta pentru marele premiu. Performanţa nu are în spate nici un secret: a intrat în concurs cu două feluri diferite de cârnaţi, ambele pe gustul juriului, ba chiar şi cu două identităţi. Şi-a adjudecat "bronzul" în numele bunicului său, Nicolau Grifaton din Satchinez, a căruit reţetă a şi folosit-o. "Am vrut să fie în memoria lui, că noi am fost măcelari din moşi- strămoşi", explică cel mai bun dintre cârnăţarii de anul acesta. Timotei Ţântoi nu ratează nici o ediţie a Festivalului Cârnaţilor Bănăţeni, mai ales că e "abonat" în fiecare an la câte un loc pe podium sau măcar o menţiune. E şansa lui de a-şi arăta talentul în mezelărit între bănăţenii lui, pentru că la Miami Beach, unde lucrează şase luni pe an, e prea cald ca să ţină cârnaţii. "Sunt bucătar, responsabil cu barbeque, cum îi zice, la restaurantul "Transilvania". E al unui român din Moldova Nouă. Aici îi zicea Ion, acolo e John", glumeşte timişoreanul.

Când nu e pe plaja din Miami sau la Stuttgart, unde are un prieten pe care îl ajută cu o afacere în măcelărie, măhăleanţul Timotei Ţântoi se bucură liniştit de pensia sa. Asta până în decembrie, când vine vremea să se taie porcul la Satchinez, un adevărat eveniment în familie. "De afumat se ocupă mama, ăsta e secretul cel mare", dezvăluie mezelarul. În rest, nici un secret, numai obiceiul fiecărei case, dezvăluie membri familie Ţântoi. "Lâ cârnaţi", spune Dimitrie Ţântoi, fratele câştigătorului, "nu există reţete, există numai gusturi. Reţeta o are fiecare în limbă. Aici la noi în Banat, înainte vreme, când era lumea, lume, în fiecare familie se făceau cârnaţi. Şi nu găseai două case să se facă la fel". Dacă e, totuşi, să vorbim de reţete, fraţii Ţântoi au doar trei reguli de neîncălcat: "Porcul să fie de casă, tăiat musai în aceiaşi zi, şi omul să fie flămând". În rest, cel mai mare secret al cârnatului, crede Timotei Ţântoi, e să conţină carne şi nu alte "bazaconii".

"Pe vremuri, se adunau mai mulţi, puneau carnea în troacă de lemn, puneau sare şi unul mai tânăr trecea la frământat. Frământa ăla carnea până asuda grinda. Gazda şi ăi mai bătrâni erau numai cu gustatul", povesteşte Dimitrie Ţântoi despre obiceiurile de la Satchinez, "acolo de unde s-o rupt Banatul". Arta cârnăţăritului, în viziunea altora, ţine şi de buna măsură. Werner Kremm, redactor la Banater Zeitung - organizator al evenimentului - a "smuls" de la măcelari câteva măsuri de-a dreptul "nemţeşti": "Carnea trebuie să fie fin măcinată, de două sau trei ori şi să nu fie mai mult de 30 slănină. De sare se pun 30 de grame vara şi 25 iarnă, pentru că pe frig ţine mai bine. Se mai pun 5 grame de piper, usturoi după gust şi, după influenţa bucătăriei maghiare, boia".

Surpriza cea mare a ediţie de anul acesta a ediţiei de anul acesta a festivalului au constituit-o însă premiile în sine. Câştigătorul cel mare a primit o consultaţie dentară completă gratuită, cu detartrare, curăţire a dinţilor şi periere, pentru câte doi adulţi şi un copil. Premiile doi şi trei s-au încadrat în aceeaşi sferă stomatologică. "Aşa s-a nimerit. Am primit această ofertă din partea sponsorului şi am acceptat-o. Probabil dacă mâncam prea mulţi cârnaţi avem probleme cu dentiţia. Ştiţi câţi oameni au dinţii stricaţi în România?", s-a întrebat Dan Cărămidaru, redactorul şef al Banater Zeitung, încercând să explice legătura cel puţin ciudată dintre dentist şi cârnaţi.

NUTRIA, DETRONATĂ. Vedeta festivalului de anul trecut, nutria, a lipsit de pe podium anul acesta. În opinia lui Ţântoi, nici nu se putea altfel: "Ăia care pun carne de nutrie la cârnaţi, ei să-l mănânce". Câştigătorul de anul trecut, Iosif Turba, l-ar contrazice însă. Cârnaţii săi, făcuţi cu carne de nutrie şi iepure, pe lângă cea de porc, a reuşit să convingă juriul. Premiantul din 2007 a pledat în favoarea reţetei sale, argumentând că mezelurile făcute din carne de rozător au avantajul de a nu fi foarte grase.