Dr. Andrei Kiss, şeful secţiei de ştiinţele naturii la Muzeul Banatului, spune că o dată cu desecarea mlaştinilor arhaice din Banat, condiţiile de trai pentru păsările acvatice s-au modificat radical, prin reducerea spaţială a habitatelor tipice, diminuarea locurilor de cuibărit prin dispariţia stufărişurilor întinse şi a speciilor cu care se hrănesc aceste păsări. "Unele păsări acvatice sunt sedentare, altele sunt oaspeţi de vară, care vin să cuibărească, mai există oaspeţi de iarnă şi specii care apar acidental. Egretele mari, sau picioroangele, au fost amintite şi de contele Marsigli, care le văzuse cu peste 300 de ani în urmă. Era o specie frecventă, cuibăritoare în mlaştinile din sudul Banatului. Pe la 1800, după ce austriecii au regularizat cursurile de apă din Banat şi au desecat mlaştinile, ele au încetat să cuibărească în această zonă. În anul 2000, în rezervaţia <<Mlaştinile Satchinez>> a reapărut, după 200 de ani, o pereche cuibăritoare, iar în 2007 au cuibărit, tot aici, trei perechi. Locurile acestea au rămas în memoria păsărilor", explică el.

Ornitologul timişorean spune că în Banatul sârbesc, în zona de confluenţă dintre Tisa şi Dunăre, şi în cea a Balatonului Mic, egretele mari au cuibărit fără întrerupere, iar cele venite la Satchinez sunt probabil exemplare hoinare, care, după căutări, au nimerit în colonia mixtă din rezervaţia bănăţeană şi au rămas să cuibărească alături de stârci cenuşii, galbeni sau de noapte, egrete mici şi cormorani mici. Deşi multe egrete sunt migratoare, fiind împinse de frig în zona mediteraneană, până în nordul Africii, unele exemplare, mai ales păsări tinere, nu mai pleacă pe timpul iernii, dar multe dispar ori ajung surse de hrană pentru alte animale. "Acesta e un fenomen relativ recent, de când aceste păsări manifestă tendinţa de a rămâne în zone cu ierni blânde, unde nu îngheaţă toate apele, iar pe câmpuri există un excedent de rozătoare. În loc să migreze, ele hoinăresc pe continent, e un fenomen biologic foarte interesant, a cărui cauză încă nu e cunoscută cu exactitate."

Probabil, egretele au fost atrase în apropierea lacului fostului IAS şi de peştii mărunţi rămaşi în mâl, dar, pe lângă puiet de peşte, egretele se mai hrănesc cu lipitori, melci, iar pe câmp stau la pândă şi vânează rozătoare şi insecte. "Lacurile de acumulare sunt, într-o oarecare măsură, locuri de hrană potrivite, dar având în vedere că acestea se administrează în scopuri piscicole, păsările consumatoare de puiet de peşte nu prea sunt dorite în apropiere. Însă cum numărul păsărilor acvatice s-a diminuat foarte mult, Uniunea Europeană insistă asupra ocrotirii totale a acestor grupuri de păsări. Ele constituie o categorie prioritară de conservare, mai ales că este foarte vulnerabilă", susţine Andrei Kiss.

Cum au ajuns aceste păsări pe câmpul care mărgineşte şoseaua, nu se poate spune cu exactitate. "Nu au venit neapărat de la Satchinez, deşi acolo acum e îngheţat, se poate să fi venit de oriunde din zona aflată între Timişoara, Szeged şi Novi Sad, locuri mlăştinoase mai sunt şi la Vinga, între Baziaş şi Orşova sau puteau veni chiar din Deltă, unde sunt foarte frecvente, în încercarea lor de a pătrunde pe continent. Egretele mari pot străbate distanţe enorme, de zeci de mii de kilometri. Temperatura lor e mai mare decât cea a omului, de 42-43 de grade, şi cum zborul mai consumă din ea, au nevoie de hrană permanentă pentru a o menţine. Dacă s-au aşezat aici, înseamnă că hrana e accesibilă şi de valoare potrivită. Datoria noastră e să le tolerăm şi să le ocrotim", încheie Andrei Kiss.

OCROTITE DE LEGE. Pe timpul iernii, egretele mari sunt în repaos hormonal, dar o dată cu venirea primăverii, când creşte luminozitatea, începe dansul nupţial şi se formează perechile, însă doar pentru un sezon. Cuibăritul celor trei până la cinci ouă ale egretelor durează cam 28-30 de zile, în lunile martie-aprilie, iar pe la sfârşitul lunii mai, puii sunt capabili să zboare. Aceştia părăsesc cuibul prin iunie, iar după seceriş sunt deja pe câmp, unde învaţă să colecteze mâncarea şi fac exerciţii de zbor. Alături de alte păsări acvatice, egreta mare este declarată monument al naturii, fiind ocrotită de lege.

Un localnic din Sânandrei