Tiberiu Maghera a început să îmbine sticla colorată cu plumbul sau cuprul în urmă cu 17 ani, moştenind dragostea pentru această artă de la tatăl său. Cu o experienţă de zeci de ani, acesta din urmă a plecat în 1990 să lucreze ca designer la o mare companie de profil din California. Fiul său a preluat imediat atelierul şi pentru a se apuca serios de lucru a renunţat şi la facultate, pe atunci fiind în anul patru la Politehnica din Timişoara. Dacă la începutul anilor '90 vitraliile nu prea aveau căutare, acum atelierul arădeanului nu mai face faţă comenzilor şi este în plin proces de extindere.

Tiberiu Maghera a ajuns foarte cunoscut după ce a lucrat pentru diverse instituţii importante, precum Banca Naţională a României. Arădeanul restaurează acum Categrala Româno-Catolică din Vinga, dar spune că vitraliile nu mai sunt căutate doar de instituţii. "Românii care investesc în imobiliare apelează tot mai mult la aceste lucrări artistice pentru decorarea interioarelor. O lucrare bine executată nu este o cheltuială, ci o investiţie serioasă, care ridică mult valoarea unui imobil", spune maestrul arădean.

În ţară, meseria este una rară, iar în Arad nu mai există alţi fabricanţi de vitralii. "Este o meserie extrem de migăloasă, pentru care îţi trebuie şi simţ artistic. Toate lucrările noastre sunt făcute exclusiv manual, după metode vechi de sute de ani", spune Tiberiu Maghera. În ultimii doi ani, acesta nu a mai avut weekend-uri libere, iar pentru a face faţă comenzilor şi-a angajat ucenici, pe care i-a găsit însă cu mare dificultate. "Este foarte greu să găseşti tineri dornici să practice această meserie, pentru că este foarte solicitantă. Salariul poate fi însă unul motivant, chiar şi de 2.500 de lei", mai spune artistul.

În România, realizarea vitraliilor este mai ieftină, astfel că mulţi clienţi vin la atelierul arădeanului din Germania, Danemarca, Belgia, Ungaria sau Austria. Un metru pătrat de vitralii poate să coste între 200 şi 2.000 de euro, în funcţie de complexitatea lucrării şi de materialele folosite. Clienţii români comandă, de regulă, proiectele cele mai ieftine. "Pentru buzunarele românilor sunt încă scumpe, de aceea lucrările mai complexe sunt comandate doar de instituţii sau localuri de lux. Oamenii care vor să-şi decoreze mai original casele comandă proiecte mai puţin pretenţioase", explică Tiberiu Maghera. Atelierul său a ajuns la o cifră de afaceri de aproximativ un miliard de lei vechi.

Preţul vitraliilor este mare în primul rând din cauza materialelor foarte scumpe, dar şi datorită manoperei. "Procurarea materialelor este o problemă. De exemplu, eu aduc sticla colorată din SUA, pentru că este de calitate foarte bună în comparaţie cu ce se găseşte pe piaţa autohtonă", explică specialistul arădean.

Unele din lucrările sale vor putea fi văzute şi în cadrul unei expoziţii inedite. Pentru prima dată, Muzeul Judeţean Arad va organiza, pe parcursul lunii martie, o expoziţie de vitralii. Arădeanul îşi va expune realizările lângă lucrări vechi de sute de ani şi va prezenta istoria acestui meşteşug.

Pentru realizarea lucrărilor sale, Tiberiu Maghera foloseşte două tehnici consacrate: tehnica plumbului şi tehnica Tiffany. Prima dintre ele este una foarte veche, apărută prin secolul al XIV-lea. "Cea mai importantă diferenţă faţă de tehnica Tiffany este că montura vitraliului se face din plumb, nu din cositor. Această tehnică este tot mai rar folosită în România, pentru că presupune o rigoare mare atât la debitarea şabloanelor, cât şi la tăierea sticlelor. Un vitraliu realizat în montură de plumb are întotdeauna o distincţie aparte, un farmec niciodată egalat, de aceea aceste lucrări sunt văzute mai ales în biserici", explică arădeanul. A doua tehnică poartă numele inventatorului ei, Louis Comfort Tiffany (1848-1933). "Este singura metodă care se pretează la realizarea corpurilor de iluminat cunoscute sub denumirea generică de <<Lămpi Tiffany>>", spune Tiberiu Maghera, care s-a specializat şi pe confecţionarea veiozelor cu abajur din vitralii.

MESERIE MIGĂLOASĂ. De la sticlă şi plumb până la vitraliile propriu-zise sunt de parcurs multe etape, majoritatea fiind migăloase şi solicitând simţul artistic al realizatorului. Artistul arădean explică că se pleacă de la un proiect, adesea adus de arhitecţi care se ocupă de amenajările interioare ale imobilelor: "Se fac şabloane din carton pentru fiecare sticlă. Şabloanele sunt copiate pe sticlă, care este tăiată şi polizată. Asamblarea durează mult şi se face în plumb sau cupru, în funcţie de dorinţa clientului. Manopera poate dura şi o săptămână pentru o lucrare de numai un metru pătrat, de aceea o mare parte din preţul lucrării este dat de manoperă".

Tiberiu Maghera