Vestea confom căreia UEFA a rezervat 43,5 milioane de euro pentru a recompensa cluburile care au jucători selecţionaţi în loturile echipelor naţionale calificate a fost primită cu urale în Liga I. Prin generozitatea forului european, pentru un singur fotbalist selecţionat în echipa naţională, clubul va încasa 4.000 de euro pe zi şi aproximativ 100.000 de euro doar pentru perioada grupelor. Cluburile care vor trimite trei sau patru fotbalişti la Euro pot să-şi facă deja socoteli. Din păcate, beneficiile cluburilor îi vor aduce presiuni suplimentare selecţionerului. Dacă până acum antrenorii echipei naţionale erau asaltaţi de impresarii unor jucători care trebuiau vânduţi în străinătate, de acum se vor pune în balanţă şi interesele preşedinţilor din prima ligă, mult mai avizi de bani decât conducătorii din campionatele puternice care preferă să aibă jucătorii sănătoşi decât să încaseze banii de la UEFA. Se poate ajunge şi în situaţia ca unii jucători din străinătate să fie lăsaţi acasă pentru a face loc celor din campionatul intern. Printr-un scenariu al absurdului, se poate ajunge în situaţia ca jucătorii selecţionaţi la turneul final să fie negociaţi în Comitetul Executiv şi votaţi în Adunarea Generală a Federaţiei Române de Fotbal.

Deocamdată, până la păruiala pentru jucători, asistăm la cea pentru bilete. După ce federaţia a pus deoparte jumătate din tichetele trimise de organizatori pentru meciurile echipei pregătite de Victor Piţurcă, s-a şi declanşat concursul pilelor. Brusc, Mircea Sandu a devenit un personaj mai solicitat decât ministrul Finanţelor. În paralel, pentru biletele puse în vânzare s-a apelat la tot genul de soluţii. Rezervări pe internet, tragere la sorţi televizată şi tot felul de explicaţii despre transparenţa distribuirii lor. Din păcate, acum nimeni nu mai crede.

Nimeni nu mai crede nici în operaţiunea declanşată recent având DNA în prim plan. Toată tevatura cu asanarea morală a fotbalului autohton, cu descoperirea banilor negri şi alte astfel de slogane ale momentului miroase de la distanţă a campanie electorală prost regizată şI care nu va avea nici un efect asupra celor vizaţi. O poveste în care nu mai crede nimeni pentru că filmul acesta s-a mai difuzat la televizor, doar că în locul preşedinţilor din fotbal erau politicieni. Nu mai crede publicul, nu cred nici cei implicaţi în anchete. Cine a văzut zâmbetele ironice trimise camerelor de filmat de Gigi Neţoiu, Victor Becali sau Cristian Borcea după interogatorii putea înţelege că e aceeaşi piesă cu final previzibil.