Ce n-au reuşit comuniştii în câteva decenii, şi anume să făurească omul nou o dată cu edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, reuşesc, iată, actualii gospodari ai urbei de pe malurile Begăi, în câteva mandate.

Căci, după ani de zile în care locuitorii acestui meleag urban s-au chircit, s-au încovoiat, s-au zmucit s-au sucit şi s-au răsucit pe toate părţile încercând să străbată râpele şi văgăunile din carosabil şi de prin trotuare, nu mai e mult şi se va naşte, adaptat la biotop, noul timişorean, contorsionist, cu oase şi ligamente supraelastice, gata să execute orice acrobaţie sub cupola circului de cinci stele condus de epigonii lui Iozefini de la municipiu.

Ca să poată supravieţui, noului timişorean îi vor răsări, musai, şi nişte branhii, ca să poată respira în voie ca guvidul sau plătica, în apă, spre a nu-şi mai pârjoli nările şi plămânii cu straturile grele de praf cu care sunt îmbibate atmosfera şi litosfera Vienei mici şi mijlocii.

Nu în ultimul rând, noul timişorean va trebui să fie dotat cu colţi, blană şi gheare, pentru a se putea apăra de haitele de maidanezi ce aprovizionează la greu sălile de operaţie de prin spitalele din localitate.

Căci slaba nădejde, câtă mai exista, în priceperea hingherilor tocmiţi de edili, s-a spulberat definitiv o dată ce întâiul gospodar al urbei şi-a susurat, recent, în urechile pacienţilor ce stau la coadă la vaccin antirabic, compasiunea sa faţă de cei 10.000 de câini comunitari ce bântuie pe străzile oraşului şi care, în opinia Domniei sale, "sunt cum sunt şi au o viaţă destul de tristă".

Cum printre cei care au aflat de cugetarea gospodarului se află şi doamna căreia triştii comunitari i-au rupt mâna între fălci, şi cea căreia medicii s-au chinuit să îi refacă faţa muşcată, precum şi ceilalţi timişoreni ce ajung săptămânal pe masa de operaţie direct din colţii patrupedelor canine, e oarecum de mirare că politicianul ce sălăşluieşte înlăuntrul primarului l-a lăsat să scape pe gură un asemenea porumbel.

Ori animalul politic a făcut un calcul şi a ajuns la concluzia că e mai rentabil să-şi apropie respectivele patrupede, pentru ca, după ce le va scărpina niţel după ceafă, să le dea drumul, cu câte-un covrigel în coadă, printre voioşii alegători din circumscripţia sa electorală.