După ce, ani de zile, au suferit acut de orbu' găinilor, inspectorilor de la municipiu le-a revenit, printr-un miracol preelectoral, lumina ochilor, astfel că au putut și ei să vază, ca tot timișoreanul neafectat de miopie sau astigmatism, masacrul comis zilnic în "Fâșia Gaza" de pe strada Constantin Brâncoveanu împotriva legilor și a mărcilor originale, devenite de nerecunoscut după câțiva ani de prizonierat.
Treziți brusc printre atentatele comise de teroriștii fără facturi și chitanțe ce trăgeau din toate pozițiile în populația cu venituri mici și mijlocii cu muniție Abibas, Mike, Panasoanic, Philibs, Mulinex sau Versacce, amploaiații primăriei și-au pus halatele de surori de la Crucea Roșie și-au pornit să sterilizeze zona, împungând cu amenzi în stânga și-n dreapta, până ce și-au tocit acele de la seringă în cojoacele a peste 700 din cei 800 de samsari de piraterii din zonă.
La finalul bătăliei, asemeni conducătorilor de oști ce defilau, pe vremuri, în fața armatelor învingătoare, pe cai albi, a răsărit dintre smârcuri vicevoievodul Romiță Orza și, călărind țanțoș un căluț semantic de lemn, a decretat victorios că bazarul de pe Brâncoveanu e ditamai Wall Street-ul Timișoarei.
Cei care n-au fost răpuși pe loc de ascuțimea cugetării vicecăpeteniei țărăniste au putut, în sfârșit, să priceapă de ce li se mânie într-atât genialii aleși locali atunci când sunt arătați cu degetul și când li se spune că orașul moare cu zile, cu tot cu locuitorii săi, asfixiați, stresați sau loviți pe zebră de planetarele ce țâșnesc cu voioșie din mașinile dezasamblate instantaneu de gropi.
Când asemui cu Wall Street-ul o îngrămădire de tarabe ce livrează la kilogram, fără acte fiscale, șlapi de plastic desperecheați și izmene de celofan second-hand, e normal să vezi în orice șosea desfundată Bulevardul Champs Elysees, blocurile fără apă și căldură de la periferie să ți se pară niște zgârie-nori din New-York, iar sandvișurile formate din mașinile parcate ca țestoasele în călduri să ți se pară aievea unor parcări etajate din centrul Londrei.
În aceeași logică, e normal și ca orice produs de partid mioritic, expirat sau contrafăcut, să ți se pară, privit în oglindă, un ditamai omul politic.
