Viaţa lui este captivanta poveste a unui luptător înnăscut. A părăsit Timişoara şi ţara natală pentru că aici îi fusese luat dreptul de mai fi student, rămânându-i doar alternativa unei munci de jos, pentru participarea în prima linie la mişcările studenţeşti din 1956.

Nici una dintre personalităţile care au condus destinele Operei de Stat din Viena nu s-au aflat atâta timp la cârma celebrei instituţii artistice. Ioan Holender conduce scena lirică din capitala Austriei din anul 1992, mandatul său fiind prelungit de patru ori, ultima oară, până în 31 august 2010.

Explicaţia: performanţele manageriale excepţionale, artistice şi deopotrivă economice ale directoratului Holender. La spectacolele susţinute vreme de 300 de zile pe an, cele 1.709 locuri "clasice" şi 567 de locuri în picioare, câte numără Opera vieneză, sunt ocupate, constant, în proporţie de 96%, ceea ce nu se întâmplă la nici o operă din lume. (foto mare)

În 1959, când a fost constrâns să-şi părăsească patria, timişoreanul a început să-şi clădească "nemţeşte" un rost profesional în Austria. Întâi a devenit student la Conservatorul din Viena, după care, vreme de patru ani, frumoasa lui voce de bariton a răsunat pe scene ale unor teatre de operă din ţara de adopţie. În 1966 a intrat în echipa Agenţiei de impresariat "Starka", pe care avea s-o conducă la un moment dat, după care şi-a înfiinţat propria firmă de profil. Rezultatele şi experienţa câştigate acolo l-au propulsat firesc spre "Staatsoper Wien", unde a intrat, în 1988, ca secretar general, la solicitarea directorului de-atunci, Eberhard Waechter.

Istoria de peste 150 de ani a Operei de Stat din Viena poartă amprenta a numeroase personalităţi: compozitori, regizori, dirijori, solişti, dar şi - sau mai ales?! - manageri de artă, precum ex-timişoreanul Holender. Un secret al succesului său atât de durabil: ştiinţa de a descoperi tineri şi foarte tineri artişti din orice parte a lumii, care devin componenţi ai trupei vieneze pentru un proiect, pentru o stagiune sau pentru întreaga carieră. Cele 70 de titluri care se rulează în repertoriul fiecărui an artistic sunt alese cu gândul la un public diversificat, alcătuit deopotrivă din austrieci, cât şi din foarte-foarte mulţi oaspeţi ai Vienei. Pentru aceştia, textul cântat pe scenă se traduce simultan, pe ecranele unor mici pupitre individuale, în germană, engleză şi japoneză.

Cu jumătate de ceas înaintea fiecărui spectacol, în sala "Gustav Mahler"se prefaţează, atractiv şi simpatic, spectacolul care urmează să fie jucat. Televiziunea publică din Austria prezintă reportaje legate de făurirea câte unei premiere şi transmisiuni integrale ale unor titluri de referinţă. Revista lunară "pro.log" este o altă poartă deschisă spre viaţa nevăzută a scenei, după cum tururile prin Operă, incluzând şi incursiunea pe scenă, se bucură de mare popularitate: ghidajul se face în germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză, rusă. În acord cu vremurile, biletele de intrare se pot achita şi cu cărţi de credit, se pot comanda telefonic sau prin Internet.

CORTUL CU MINUNI. În anul 1999, Opera de Stat din Viena dăruia copiilor un spaţiu special: imensul cort a fost amplasat în zona acoperişului de clădire, loc în care micii melomani se simt foarte bine. Aici se joacă "Pinocchio", "Micul Prinţ", iar începând din 16 aprilie, un nou titlu la fel de atrăgător: "Aladdin şi lampa fermecată". "Opera Viva" are ca public-ţintă copiii de 7-14 ani. Aceştia sunt costumaţi, machiaţi şi coafaţi ca pentru un anume spectacol de operă sau balet, fiind apoi îndrumaţi să interpreteze câte un mic fragment dintr-o operă sau un balet. Punctul final: o degustare "tematică", legată de epoca în care se petrece acţiunea din respectivul spectacol.

BICICLETĂ DE LEGENDĂ. VIP al Austriei şi al întregii Europe culturale, distins cu decoraţii de preţ ale Austriei, Italiei, Franţei, României, Ioan Holender nu a renunţat la un vechi obicei, respectat cu sfinţenie: acela de a se deplasa spre faimosul său loc de muncă pedalând pe bicicletă. În prima tinereţe, Ioan Holender a practicat tenisul de performanţă, rămânând şi la cei 70 de ani ai săi un pasionat polisportiv, de înot, schi, tenis. Excepţionala sa condiţie fizică l-a ajutat să se refacă în timp record după recenta operaţie de by-pass coronarian.

ACASĂ, LA VIENA. În inegalabila echipă internaţională a Operei de Stat din Viena au intrat, de-a lungul anilor, şi o seamă de artişti originari din România. Corneliu Murgu şi Simina Ivan sunt doi timişoreni de faimă, cu destine sunt strâns legate de scena vieneză. Directorul general de astăzi al Operei Naţionale din Timişoara şi-a început prodigioasa carieră pe scena din capitala Austriei. La ora actuală, alt timişorean, basul Alexandru Moisiuc, culege lauri în rolul lui Tiresias, din opera "Oedipe", de George Enescu. Alţi români din trupa lui Holender sunt soliştii de operă Carmen Oprişan, Ileana Tonca, Sorin Coliban, Dan Paul Dumitrescu, Cosmin Ifrim, Marian Talaba. Tot o româncă, Simona Noja (în imagine, alături de Jurgen Wagner, în "Aschenbrodel"), este prim-balerina Operei de Stat din Viena.

CORTINA DE FIER. Impozanta cortină de fier a Operei de Stat din Viena devine, periodic, spaţiul de expunere a unei lucrări de artă plastică de mari dimensiuni. Proiectul a fost elaborat în colaborare cu "museum in progress". Începând din stagiunea 1998-1999, spectatorii au putut admira creaţii semnate de artiştii Kara Walker, Christine & Irene Hohenbuechler, Matthew Barney, Richard Hamilton, Giulio Paolini, Thomas Bayrle.

DEDESUBT. Până şi pasajul subteran din zona Operei de Stat Viena a devenit atracţie turistică datorită "Opera Toilet Vienna, mit Musik". Despre un WC public cu totul aparte este vorba; promotion-ul sonor este excepţional: pagini din marile spectacole ale scenei vieneze. În hol, utilizatorii pot vedea macheta la scară redusă a sălii de spectacole, iar cabinele reproduc, în mic, câte o lojă.