de Bogdan MARTA

Până în 1999, pe legiuitori i-a durut în cot de crearea unui cadru legal pentru ajutarea persoanelor cu dizabilităţi. A apărut apoi "sperietoarea" numită Uniunea Europeană şi lucrurile au început brusc să se mişte. Pentru că integrarea în societate a persoanelor cu handicap era o condiţie impusă de către Europa, în ultimii cinci ani, în România au fost promulgate aproape 30 de legi, hotărâri sau ordonanţe de urgenţă care se referă la cei loviţi de soartă.

Inaccesibile

Printre cele 30 de acte normative s-a numărat şi Ordonanţa de urgenţă nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap care prevedea crearea de facilităţi pentru a asigura accesul acestor persoane în clădirile publice. Însă, deşi termenul limită de execuţie al acestor lucrări a expirat de aproape un an, majoritatea clădirilor publice din Timişoara şi din judeţ sunt încă inaccesibile pentru persoanele cu dizabilităţi, lucru confirmat şi de către Inspectoratul Teritorial în Construcţii Timiş.

Amenzi de jumătate de miliard

În luna mai, inspectorii acestui serviciu au controlat 363 de clădiri şi au constatat că 263 dintre acestea nu construiseră nici măcar o rampă de acces, 82 nu aveau nevoie sau construiseră deja, iar 20 de clădiri demaraseră deja construcţia. "Au fost aplicate atunci 21 de amenzi care au însumat 483.900.000 lei. Am preferat totuşi în majoritatea cazurilor să acordăm un termen de trei, patru sau cinci luni pentru că ne-am dat seama că aceste amenzi nu vor rezolva problema de fond, şi anume, construcţia acestor rampe de acces", explică Alexandrina Dogariu, director adjunct la Inspectoratul Teritorial în Construcţii Timiş.

Timişoara inaccesibilă

Din pricina accesului greu în locurile publice, majoritatea persoanelor cu handicap preferă să stea acasă. Un studiu efectuat printre persoanele cu dizabilităţi şi publicat anul acesta de către CURS arată că majoritatea acestora (73%) ar prefera să iasă mai des din casă, însă, din cauza neadaptării construcţiilor la nevoile lor, nu pot sau nu doresc să părăsească apartamentul din cauza efortului imens pe care l-ar presupune o astfel de ieşire. "Pentru un om aflat într-un scaun cu rotile şi o bordură de doi centimetri poate fi o problemă, dacă nu are însoţitor. De asemenea, construirea unei rampe sau a unui lift nu este de ajuns. Cred că ţine de civilizaţie şi amenajarea unei toalete", spune Emil Gama, preşedintele Asociaţiei Handicapaţilor Locomotor Timiş. "Să nu fim înţeleşi greşit. Noi nu dorim amenajarea unor facilităţi doar pentru noi, ci construirea unora noi care pot fi folosite de către toată lumea, inclusiv de către persoanele în vârstă sau cu handicap. O clădire trebuie să funcţioneze pentru necesităţile tuturor cetăţenilor şi nu numai pentru cele ale omului sănătos", conchide Emil Gama.

 

ETERNA CORUPŢIE. Conform aceluiaşi studiu CURS, finanţat de către Comunitatea Europeană, principalul motiv care stă în spatele neexecutării acestor amenajări este corupţia. "Considerăm corupţia ca fiind o cauză importantă în luarea deciziei de a face sau a nu face o clădire accesibilă. Chiar dacă banii sunt disponibili (iar lipsa resurselor financiare este principala cauză pentru care clădirile publice nu sunt adaptate nevilor persoanelor cu handicap), există problema celorlalte alegeri care se pot lua. Astfel, de ce să redirecţionezi o mare sumă de bani pentru adaptarea unei clădiri când poţi folosi aceşti bani în alte scopuri, mai ales când penalităţile se pot evita uşor prin mituirea unui funcţionar" , se precizeză în studiul citat.

1.100.000 DE ROMÂNI CU HANDICAP. Datele statistice oficiale cu privire la numărul persoanelor cu handicap din România arată că aceştia reprezintă aproximativ 5% din totalul populaţiei. Această cifră nu este însă acceptată de către Emil Gama, care este de părere că "societatea nu cunoaşte numărul real al persoanelor cu handicap deoarece aceştia nu sunt văzuţi pe stradă" şi compară această cifră cu numărul persoanelor cu dizabilităţi din lume. Spre exemplu, în SUA, numărul acestor persoane reprezintă 20% din populaţie. În ţările europene, acest procent este cuprins între 10% şi 15%, numărul total fiind de aproximativ 37 de milioane, ceea ce presupune că o familie din patru are o persoană cu dizabilităţi.

"O clădire trebuie să funcţioneze pentru necesităţile tuturor cetăţenilor, nu numai pentru cele ale omului sănătos"

Emil Gama, preşedintele Asociaţiei Handicapaţilor Locomotor Timiş