• Cetăţenii Timişoarei care au sub 12 ani vor hotărî cum va arăta Parcul Copiilor
  

Teoretic, un parc pentru copii ar trebui să însemne amuzament, siguranţă şi diversitate. Din păcate, deşi Timişoara are un asemenea parc, din 1986, nici până astăzi copiii nu pot să spună că au un loc al lor în care se pot juca fără a fi în pericol de a-şi rupe picioarele.

Amenajarea Parcului Copiilor (pe atunci al Pionerilor) a început în anul 1986 şi a durat un an. Pentru acea vreme, parcul era ceva inedit pentru timişoreni. Din păcate, de atunci parcul nu a mai beneficiat de investiţii, ajungând să arate ca şi cum ar fi desprins dintr-un film horror slab: chiar de la intrare, leagănele ruginite zac părăsite, legate cu lanţuri, toboganele au ajuns în asemenea hal încât, dacă nu te zgârii, sigur îţi rupi pantalonii, trenuleţul a dispărut demult, probabil în "Tunelul groazei" care acum emană de la depărtare un miros înţepător de urină, mizeria, atât pe alei, cât şi pe spaţiul verde, este de nedescris, iar peste toate tronează mesajul "Nu utilizaţi jocurile".

Viceprimarul ţărănist al Timişoarei, Adrian Orza, spune că vina pentru toate acestea o poartă SC Horticultura SA, cea care administrează Parcul Copiilor încă din anul 1998. "În toată această perioadă, S.C. Horticultura SA nu a realizat investiţiile necesare punerii în valoare a acestui obiectiv. Mai mult decât atât, la controalele efectuate de Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor şi ISCIR, s-a constatat că unele echipamente din locul de joacă pentru copii nu prezintă siguranţă în exploatare, fiind sigilate. Totodată, în ultima perioadă de timp, toate semnalele venite din partea celor care vizitează parcul sunt că acest obiectiv a devenit neatractiv pentru copiii dornici de joacă" spune edilul.

Din cauză că majoritatea jocurilor sunt construite din fier, acestea au ajuns să reprezinte un risc pentru sănătatea copiilor.

În luna august, Joel Andrei, un copil de cinci ani, s-a accidentat grav, alegându-se cu ambele picioare rupte după ce a încercat să se joace pe unul din leagănele circulare din Parcul Copiilor. În urma acestui incident, OJPC a declanşat o anchetă care a descoperit mai multe nereguli, printre care şi faptul că parcul nu mai avea autorizaţie de funcţionare din... 2002! SC Horticultura SA a fost amendată cu 200 de milioane de lei.

Andrei Drăgilă, directorul SC Horticultura SA, încearcă să se disculpe. Astfel, spune el, nu s-au făcut amenajări în Parcul Copiilor deoarece nu existau banii necesari, din încasări putând fi plătiţi doar cei şapte angajaţi. Care oricum nu mai lucrează de la 1 august, pentru că parcul a fost închis. Având însă în vedere că cota fixă anuală plătită de SC Horticultura SA Primăriei pentru Parcul Copiilor a fost în 2003 de 8.063.574 lei, această sumă reprezentând 0,5% din încasări, ajungem la concluzia că suma totală strânsă din vânzările făcute în Parcul Copiilor a fost de 1.612.714.800 lei. Dacă această sumă ar fi fost folosită doar pentru cele şapte salarii ale angajaţilor. după cum zice Drăgilă, ajungem la concluzia că, în medie, un angajat câştiga lunar... 19.198.985 lei!

Toate aceste motive au condus la decizia Primăriei Timişoara de a trece parcul în administrarea proprie de la 1 ianuarie 2005 şi de a-l reamenaja. Reamenajarea se va face în urma consultării... copiilor sub 12 ani din oraş, prin distribuirea unor chestionare în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean. După consultarea copiilor, vicele Orza promite că va încerca să satisfacă cât mai multe dorinţe, deşi încă nu este stabilit bugetul care va fi alocat pentru modernizarea parcului.

COPIII SPUN LUCRURI MIŞTO. Anticipând intenţia viceprimarului Adrian Orza, reporterii BĂNĂŢEANULUI i-au chestionat înaintea edililor pe cei care vor răspunde chestionarelor. Eşantion: elevii clasei a IV-a E1 de la Liceul W. Shakespeare din Timişoara. După un moment de gândire, aceştia au dovedit că nu duc lipsă de idei. Dacă ar putea, micii arhitecţi ar construi în viitorul Parc al Copiilor un montagne russe, un teren de fotbal cu gazon, nocturnă şi porţi de trei metri, o mini-grădină zoologică încare să se afle şi acvarii cu peşti - "dacă se poate, piranha" -, o pistă de carting şi de motociclete cu motor electric, un club de calculatoare, trambuline, bazin de înot, sală polivalentă (terenuri de baschet, volei, handbal şi mese de ping-pong), "un carusel care te dă peste cap", un teren de minigolf, o sală a oglinzilor, toate jocurile care se găsesc în celebrul "Waterland" din Mamaia, "dar să coste mai puţin intrarea", un labirint, mascote îmbrăcate ca Spider-Man sau Batman, o pistă pentru role şi skateboard, tobogane mari, magazine de unde se pot cumpăra "cartonaşe cu fotbalişti", "articole cu Poli" şi "cărţi cu benzi desenate". Nu în ultimul rând, parcul ar trebui să fie numit altfel, dacă s-ar putea... Disneyland.

AFACERE DE MILIOANE. Aproape fiecare oraş mare din Europa şi din Statele Unite are un parc de distracţii. Acestea sunt administrate de obicei de primăriile localităţilor sau de companii gigant de genul Disney. Există însă cazuri în care aceste parcuri au devenit afaceri de familie, deşi costurile de amenajare şi întreţinere a unui asemenea obiectiv se ridică la mai multe milioane de dolari, în funcţie de mărime şi de complexitatea dotărilor. În Statele Unite, de exemplu, există peste 200 de parcuri tematice care oferă de toate: de la tobogane gigant pentru copii, până la roller coaster-e şi maşinării care imită senzaţii ca zborul sau lansarea unei rachete în spaţiu.

Adrian Orza, viceprimarul Timişoarei