de Liana PAUN

Sfidând în mod flagrant legislaţia în vigoare care protejează monumentele istorice, Direcţia Apelor Banat a reuşit - din ignoranţă sau rea-voinţă - să distrugă un monument de referinţă din patrimoniul arhitecturii industriale româneşti: stăvilarul de la Coştei, propus să fie trecut pe lista monumentelor de interes naţional.

Lucrare neautorizată

Nodul hidrotehnic de la Coştei a fost realizat în anul 1758, pentru derivarea debitului suplimentar de apă din râul Timiş în râul Bega. Acesta făcea parte din sistemul de dublă conexiune Timiş-Bega şi se compunea dintr-un baraj deversor, un canal de derivaţie şi un stăvilar cu două deschideri construit în acelaşi an şi refăcut în 1860, care se afla pe lista monumentelor istorice şi înainte de 1989. În urma puternicei viituri din 1998, barajul deversor a fost grav avariat, infiltraţiile puternice au pus în pericol corpul acestuia şi s-au impus lucrări complexe pentru punerea în siguranţă a nodului hidrografic. De-a lungul anilor au fost întocmite mai multe documentaţii tehnice pentru lucrările efectuate în mod etapizat. Stăvilarul - monument istoric necesita însă o documentaţie aparte şi obţinerea unui aviz de la Comisia Monumentelor, în conformitate cu prevederile Legii 422/2001 privind protejarea patrimoniului imobil, care prevede că restaurarea unor astfel de obiective se face în condiţii speciale.

Sistare imediată

Instituţia în grija căreia se află stăvilarul, respectiv Direcţia Apelor Banat, a început lucrările fără aviz, lucrând cu o firmă de construcţii din Târgu-Mureş. A demontat stăvilarul, tâmplăria, şarpanta şi învelitoarea, păstrând doar cei patru pereţi ai clădirii şi afectând grav monumentul. Arhitectul Liliana Roşiu, vicepreşedintele Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice care trebuia să-şi dea avizul pentru intervenţiile făcute pe monument, spune că prevederile legii sunt foarte clare, existând obligativitatea ca orice lucrare întreprinsă asupra unui monument istoric să se facă doar după ce a fost obţinut avizul comisiei de specialitate. Prin adresa nr. 1220/20 iulie 2004, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Timiş directorului Titu Bojin i s-a pus în vedere să sisteze imediat lucrările şi să prezinte documentaţia necesară obţinerii avizelor de specialitate.

"Specialiştii"

Socotind că e vorba de o simplă formalitate, în timp ce la Coştei se lucrează de zor, prin adresa nr. 9650/12 august 2004, Direcţia Apelor Banat a depus o aşa-zisă documentaţie, pe baza căreia a cerut avizul Comisiei Monumentelor iar în 23 august 2004, la CJT a fost depus "memoriul de prezentare" semnat de ing. Doru Purdea, şeful investiţiilor, prin care se solicită certificatul de urbanism pentru continuarea lucrărilor de punere în siguranţă a nodului hidrografic Coştei, care includ şi "amenajarea" casei-stăvilar. Conform legii, obţinerea certificatului de urbanism este urmată de acordarea autorizaţiei de construire, fără de care nu se poate executa nici o lucrare. Cu de la sine putere, "specialiştii" de la Direcţia Apelor au stabilit că, la stăvilarul de la Coştei, "acoperişul şi placajul de scândură de pe frontoane sunt complet degradate şi e necesară înlocuirea lor în totalitate", drept pentru care, în memoriu s-a propus "înlocuirea în totalitate a tâmplăriei de lemn existente (uşi, ferestre, obloane) cu una nouă comandată la un atelier special pentru a fi executată identic cu cea veche, utilizând-o pe cea veche ca tipar. Tot Direcţia Apelor Banat a decis că feroneria va fi restaurată iar la refacerea acoperişului "se va ţine seama ca dimensiunile, forma şi materialul elementelor componente (căpriori, elementele decorative de pe frontoane) să fie identice cu cele existente".

Macheta

Arhitectul Liliana Roşiu spune că stăvilarul de la Coştei este "un monument de arhitectură industrială foarte valoros, care a fost propus să fie un monument de interes naţional, deoarece Banatul este deschizător de drum în domeniul lucrărilor de amenajări hidrotehnice. Obiectivul are o valoare deosebită, care a figurat pe toate listele de monumente, şi înainte de 1989". Vicepreşedintele Comisiei Regionale a Monumentelor a precizat că restaurarea monumentelor istorice se face cu o exigenţă sporită, care necesită o documentaţie minuţios întocmită şi mână de lucru specializată, sub supravegherea unui restaurator, după ce tot ce ţine de procesul de tratare în vederea conservării şi restaurării a fost proiectat în detaliu şi avizat în condiţiile legii. În schimb, "proprietarul de monument - respectiv Direcţia Apelor Banat - a desfăcut integral clădirea şi instalaţia fără să avem garanţia că există documentaţia de detaliu după care ea poate fi refăcută identic, deoarece, în cazul unui monument, importante sunt detaliile, care nu au voie să se piardă.Înlocuirea unor elemente se face după ce s-a motivat că acestea sunt în stare proastă. Ştiu lemnăria de la Coştei şi am îndoieli că era atât de degradată încât trebuia înlocuită. Acolo nu s-a făcut nici o expertiză care să justifice înlocuirea acesteia. Nici tencuiala care s-a pus nu corespunde canoanelor cerute de o clădire monument. În restaurarea unor monumente istorice este esenţială păstrarea materialului autentic, altfel riscăm să fabricăm machete ale acestora la scara 1:1, care nu mai au încărcătură istorică şi documentară iar valoarea monumentului scade simţitor".

"N-o să mă-mpuşcaţi!"

În cazul de faţă, Direcţia Apelor Banat, reprezentată de Titu Bojin, se face vinovată că a început ilegal lucrările, ba mai mult, le continuă cu spor, deşi i s-a pus în vedere să le sisteze imediat, până la intrarea în legalitate. "Acest lucru nu mai ţine de ignoranţă, ci de o anume mentalitate potrivit căreia sunt nesocotite făţiş legile şi instituţiile abilitate să asigure protejarea patrimoniului construit. Cred că, în această situaţie, nu mai e doar problema comisiei, ci şi a autorităţilor judeţene pe raza cărora se află astfel de monumente" crede Liliana Roşiu. Pe de altă parte, directorul Titu Bojin e cu cugetul împăcat: "Eu ştiu că s-or făcut toate actele, documentele or fost trimise să fie avizate, noi am lucrat în paralel. După discuţiile pe care le-am avut la telefon mi s-o spus că s-o rezolvat. După mintea mea, trăbă să fie şi avizele, nu ştiu dacă s-or primit, că sunt în concediu. Dacă spuneţi, poate că mai trăbă, da' nu cred că asta-i o problemă, n-o să mă-mpuşcaţi păntru asta! Noi continuăm lucrările, obiectivul trăbă încheiat până la sfârşitul anului, pentru că există un contract între guvern şi Banca Europeană de Investiţii care o alocat fonduri pentru lucrare". Până una alta, documentaţia depusă la Comisia Monumentelor nu va primi avizul, deoarece lipseşte tocmai memoriul de arhitectură care ar urma să fie luat în discuţie de membrii comisiei, iar potrivit Legii Monumentelor, distrugerea unui monument istoric constituie infracţiune.

"După mintea mea, trăbă să fie şi avizele, dacă spuneţi, poate că mai trăbă, da' nu cred că asta-i o problemă, n-o să mă-mpuşcaţi păntru asta"

Titu Bojin, directorul Direcţiei Apelor Banat

SANCŢIUNI PREVĂZUTE DE LEGEA MONUMENTELOR.

Art. 54 - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

Art. 55 - (1) Desfiinţarea neautorizată, distrugerea parţială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţionează conform legii.

(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a părţilor de monument lezat, conform avizelor prevăzute de prezenta lege.