În urmă cu mai bine de 50 de ani, chiar după război, treceau unul pe lângă altul fără să ştie că vieţile lor se vor intersecta la un moment dat. Nu se salutau şi nu intrau în vorbă. Amândoi lucrau în domeniul aviatic: el era pilot, ea meteorolog. După jumătate de secol, drumul lor a ajuns în acelaşi loc: căminul de bătrâni. Şi, printr-o coincidenţă stranie, motivul pentru care au ajuns acolo a fost acelaşi: focul.

Margareta Adamovici a trăit toată viaţa singură. Chiar şi în copilărie a fost singură la părinţi, care au investit foarte mult în educaţia ei. Asta pentru că tatăl Margaretei era dascăl, director de şcoală, şi a a vrut ca fata lui să aibă o educaţie aleasă. Aşa se face că îi plătea ore de pian şi de limba germană şi îi cumpăra foarte multe cărţi. După ce a terminat liceul, Margareta a continuat cu diverse cursuri de specialitate, în cele din urmă devenind meteorolog în aviaţie.

În viaţa sentimentală, Margareta nu prea a avut noroc. Îşi găsea cu greu bărbaţi care să aibă lucruri în comun cu ea. Şi mai greu, bărbaţi care să fie acceptaţi şi de părinţi. "Mama era mai severă, mereu găsea câte un defect bărbaţilor şi îmi interzicea să mai umblu cu ei după ce îi cunoştea. Poate şi din cauza asta nu m-am mai căsătorit, pentru că părinţii mei credeau tot timpul că merit mai mult, ceea ce a fost greşit. Mama şi-a dat seama doar când a fost pe patul de moarte că eu voi rămâne singură din greşeala ei, însă pentru mine era deja prea târziu, aveam deja 68 de ani", povesteşte Margareta.

După opt ani însă, în 1999, Margareta avea să cunoască un bărbat care i-a adus din nou zâmbetul de buze. L-a găsit într-un loc unde credea că va fi izolată şi nu va mai trăi mult: la Căminul de Bătrâni Arad.

La puţin timp după ce s-a internat, l-a cunoscut pe Gabriel Petersi, sosit cu numai câteva luni înaintea ei. Gabriel suferise o pierdere tragică: i-a murit soţia, la puţin timp după ce a ajuns cu ea în cămin. "Suferea foarte mult şi asta m-a apropiat de el. Simţeam nevoia să am grijă de el, iar acum mă bucur nespus că am făcut asta. Am avut ocazia să-l cunosc şi să aflu că el este bărbatul pe care l-am aşteptat 80 de ani", spune Margareta.

Gabriel, acum în vârstă de 80 de ani, a lucrat ani de zile în aviaţie cu Margareta. Au aflat asta abia atunci când au ajuns la cămin. "În aceeaşi perioadă, imediat după război, amândoi lucram pe aeroport. Probabil că treceam unul pe lângă altul, fără să bănuim că o să ne cunoaştem mult mai târziu. Eu eram pilot, în timp ce ea lucra în centrul meteo al aeroportului şi ne ţinea la curent cu datele despre vreme", spune octogenarul. În plan sentimental, el s-a dovedit ceva mai norocos, fiind la a treia căsnicie. Prima femeie pe care a iubit-o Gabriel i-a devenit soţie când el avea 31 de ani. I-a murit în braţe în 1988, din cauza unei boli. Nu a suportat singurătatea şi s-a recăsătorit un an mai târziu. A doua soţie a avut aceeaşi soartă, murind de boală, la căminul de bătrâni. Zilele trecute, a treia femeie pe care a iubit-o în viaţă i-a spus "Da" în faţa ofiţerului de stare civilă.

Margareta şi Gabriel au vrut să-şi unească destinele de câţiva ani. Ei se iubeau deja de cinci ani, însă nu credeau că vor putea să-şi întemeieze o familie în centrul de bătrâni. "Angajaţii centrului au vrut să le facă o surpriză şi s-au ocupat de tot. Au ajutat la întocmirea formalităţilor şi au organizat petrecerea de nuntă, care a fost o supriză mare pentru ei", spune Fira Popa, directoarea căminului de bătrâni.

După ce au trecut pe la Primărie, mirii au găsit la cămin un pat matrimonial acoperit cu petale de flori şi o petrecere care se încingea deja. N-a lipsit nimic din tipicul unei nunţi: muzică, flori, şampanie, tortul miresei şi strigături tradiţionale. Invitaţii erau ceilalţi bătrâni din cămin, dar şi personalul de îngrijire, care a contribuit financiar pentru a le face o supriză amorezilor.

Proaspătul soţ i-a oferit Margaretei drept cadou de nuntă o pereche de cercei. De la angajaţii centrului, cei doi au primit o cameră proprie, pentru a-şi putea trăi fericiţi, împreună, anii care le-au mai rămas.

Surpriza cea mai mare pentru proaspăţii soţi este că vor avea parte chiar şi de luna de miere. Angajaţii centrului, impresionaţi de povestea lor, le-au rezervat locuri în staţiunea Moneasa, unde mirii vor putea să stea singuri două săptămâni, departe de problemele care i-au măcinat în viaţă. Şi unde, poate, vor avea ocazia să descopere şi alte coincidenţe care i-au unit în cele din urmă.

Margareta spune că toată viaţa şi-a dorit să aibă un soţ şi doi copii. Prima parte a dorinţei i s-a împlinit la vârsta de 82 de ani

A ZBURAT PE LÂNGĂ MOARTE. Gabriel Petersi a fost pilot pe avion militar în timpul războiului, dar spune că nu a reuşit să bombardeze nimic, decât la antrenamente. După război, pasionat încă de aviaţie, a rămas membru al Aeroclubului Traian Vuia, unde pilota motoplanoare. "M-am prăbuşit de trei ori cu aceste aparate, pentru că mi s-a oprit motorul brusc. Deşi de fiecare dată am trecut pe lângă moarte, eu nu aş fi încetat niciodată să zbor", spune Gabriel. A fost nevoit totuşi să renunţe la aripi în 1987, după ultimul accident, când soţia lui era bolnavă şi nu mai vroia să trăiască cu frica că-şi va pierde bărbatul.

Fira Popa, directoarea Căminului de Bătrâni Arad

LE-A ARS CASA. Gabriel şi Margareta au avut destine asemănătoare. În afară de faptul că au lucrat în acelaşi domeniu, amândoi au ajuns din acelaşi motiv la Căminul de Bătrâni: le-a ars casa, în acelaşi an. La începutul anului 1999, un incendiu puternic a mistuit casa în care locuiau Gabriel şi a doua soţie a lui. Cum locuinţa era una de stat iar Primăria nu a avut să le dea alta, cei doi au ajuns în cămin. Acolo, la scurt timp, soţia lui Gabriel a părăsit lumea celor vii. La rândul ei, Margareta avea o casă chiar în apropiere de căminul care avea să o cazeze pentru restul vieţii, casă pe care a pierdut-o, tot în 1999, în urma unui incendiu puternic.

Margareta Adamovici

Gabriel Petersi