de Ildico ACHIMESCU

Atelierul civic "Ariergarda", construit pe "scheletul" grupării omonime de... proză, a pornit la drum în ultima lună a anului 2003, coordonat fiind de prozatorii Daniel Vighi şi Viorel Marineasa. Printre cele mai notabile iniţiative publice lansate de acesta se numără două "SOS"-uri de impact cu bătaie lungă: salvarea de la pieire a clădirilor din centrul istoric al Timişoarei, respectiv, a unor castele sau săli fără pereche de pe valea Mureşului.

Peisaj cu jale

Loc uitat de lume este expresia care se potriveşte ca o mănuşă unui pâlc de aşezări din Podişul Lipovei: Căpâlnaş, Bulci, Conop, întreg Săvârşinul aflat dincolo de Domeniul Regal, nu mai puţin, oraşul Lipova. Printre foarte multe suferinţe legate de drumuri şi alte utilităţi, dincolo de starea în care se prezintă cele mai multe dintre edificiile publice, "capitala" de zonă nu are nici măcar o singură librărie... Băile Lipova, vestite şi căutate în urmă cu vreo decenii, supravieţuiesc oarecum onorabil printr-un grup de aşezăminte: hotel, restaurant, bungalow-uri; edificiul tip cazarmă preferat, pe vremuri, de cohortele sindicaliştilor, se transformă încet, dar cât se poate de sigur, într-o ruină.

"Caverna" Căpâlnaş

Castelul contelui Teleky Jeno, nepotul primului ministru al Ungariei, şi al Ecaterinei de Mocioni-Stârcea, păstrează dureros de puţin din fascinaţia şi strălucirea de altădată. Cel mai puţin afectat de ravagiile timpului şi ale totalei lipse de interes este imensul parc întins pe opt hectare; printre falnicii arbori multiseculari se găsesc nenumărate specii rare şi scumpe. La umbra lor îşi dorm somnul de veci, sub lespezi cariate, contele şi sora lui mai mare.

Castelul, revendicat la ora actuală de un descendent trăitor la Bucureşti al contelului, a fost transformat, după 1944, în preventoriu pentru copii abandonaţi. Începând din anul 1979, aici şi-a găsit sediul un aşezământ spitalicesc destinat bolnavilor psihic.

Rugina fără nume

Dincolo de ravagiile efectuate de "gheara vremii", prefacerile operate de unii zeloşi politruci sunt de-a dreptul stupefiante, unele fiind iremediabile. Astfel, valoroasa pictură murală care împodobise salonul de primiri a fost acoperită, prin anii '80, de o "făcătură" amatoricească cu iz kitschos-istoric. Nu se mai ştie cine a dispus ca splendida sală să-şi schimbe numele din cel a contelui, în "Sala fără nume", cum glăsuieşte plăcuţa metalică bătută pe uşă. Sporadice urme ale somptuozităţii de odinioară apar din loc în loc; nimeni nu s-a gândit să dea jos candelabrele din cristal de Murano şi bronz, dar nici să le cureţe ori să le restaureze. Într-unul dintre cabinete - cei 85 de bolnavi "se bucură" de serviciile unui singur medic -, minunata sobă albă de teracotă vieţuieşte în şocant contrast cu instrumentarul medical zdravăn atacat de rugină.

Fisurat este cam tot ce a rămas întreg din castelul contelui Teleky

PARTEA ŞI ÎNTREGUL. Pe trei-sferturi din cuprinderea sa, localitatea Săvârşin emană aerul capătului de lume. Clădiri în paragină, străzi cu gropane şi ştirbituri, nici un coş de gunoi, dacă excludem o găselniţă nemaivăzută: în trunchiul unui imens arbore a fost cioplită o scorbură, unde trecătorii aruncă reziduuri. În acest tot deprimant, Castelul Regal apare drept singura şi mult prea îndepărtata oază de normalitate. Principele Radu Duda nu şi-a pierdut de tot speranţa legată de posibila renaştere a locului, mizând pe "puterea exemplului, a simpatiei şi încrederii" oferite de cele două "bijuterii-model de dezvoltare românească: castelul şi parcul". La posibila întrebare "de unde bani", domeniul regal local vine cu "dovada": ginerele fostului suveran al României a proiectat designul camerei albastre, una dintre cele câteva spaţii care se pot închiria. Cu bani mai puţini decât se cer pentru, să zicem, o cameră mai mult decât oarecare, la hotelul din Lipova-Băi...

 

Principele Duda crede că "mlaştina" din aşezare poate fi asanată, dacă se urmează modelul oferit de Domeniul Regal omonim

Camera albastră, gândită de principe, e de închiriat

Alteţe regale, trofee regale