de Marian BUGA

Când a plecat din sătucul arădean Aluniş, cu gândul de a ajunge în China, majoritatea localnicilor nu i-au dat nici o şansă lui Ion Sima. Au spus că e un vis de copil. Nici prietenii nu l-au încurajat, iar foştii profesori i-au spus că nu are de ce să se străduiască să înveţe chineza pentru că nu-i va folosi în viaţă.

Bursă la Beijing

Paula Sima a fost o mamă mai înţeleaptă decât majoritatea femeilor din Aluniş. Nu i-a plăcut că fiul ei era luat peste picior pentru că îşi cheltuia toţi banii pe cărţi despre chinezi. A simţit că Ion va ajunge cineva. Şi a ştiut că nu este o piedică faptul că a crescut la ţară. Aşa că l-a încurajat atunci când a decis să studieze limba chineză şi s-a înscris la facultate în Bucureşti. Investiţia nu a fost în zadar. După primul an de studii, Ion a câştigat o bursă de studii la Beijing, oferită de Ministerul Afacerilor Externe. "Plecarea lui a fost mai dureroasă decât mă aşteptam. Abia atunci am realizat că o să ne despartă un continent şi că nu o să-l mai văd prea curând", mărturiseşte Paula.

Soţie exotică

Ion a studiat în capitala chineză patru ani, timp în care a cunoscut-o pe Mattaya, o thailandeză care ajuns ca şi el la Beijing, cu o bursă de studii. Deşi din lumi diferite, cei doi s-au înţeles de minune din prima clipă. Doar că Ion nu s-a obişnuit să-i spună pe numele de botez şi aşa că i-a dat alt nume, mai românesc: Ana.

O vreme, cei doi au stat despărţiţi, pentru că Ion a trebui să lucreze şase luni în Bucureşti, la Ministerul Afacerilor Externe, în urma bursei primite. Aici era translator şi însoţea delegaţiile oficiale. Salariul primit, de 600 de dolari pe lună, era însă mult prea mic în comparaţie cu ce a văzut că se poate cîştiga în China, aşa că a plecat rapid spre continentul asiatic.

De la budism la ortodoxie

Entuziasmat de perechea găsită, Ion a adus-o pe Ana în România, prezentându-i mamei viitoarea noră. "Nu mi-am imaginat niciodată că o să am o noră asiatică şi am fost puţin afectată la început. Eram influenţată şi de ideile preconcepute ale oamenilor din sat, care o priveau pe Ana ca pe o curiozitate. Este însă o fată foarte deşteaptă şi bună şi nu cred că puteam să am o noră mai potrivită", spune acum Paula.

Ana nu a apucat să vadă România de prea multe ori, din cauza distanţei. I-a plăcut însă familia alesului şi în 2000 a făcut nunta aici. Cu ocazia cununiei religioase, a trecut la ortodoxie, renunţând la budism.

"A fost o nuntă foarte mare şi a atras oameni şi din satele învecinate, curioşi doar să o vadă pe Ana", îşi aminteşte Paula.

Loc de casă

Ion şi Ana s-au stabilit în Shanghai, unde au o viaţă mai bună decât le puteau oferi ţările în care s-au născut. Cei doi locuiesc într-un bloc cu 40 de etaje, care cuprinde locuinţe, magazine, cinematograf, piaţă şi agenţii bancare. Ana a lucrat o vreme pentru ONU, la biroul din Bangkok, iar Ion şi-a făcut rapid o carieră în comerţul internaţional. Este manager principal la o firmă de import-export şi călătoreşte în toată lumea, pentru a încheia contracte. "În lunile rele, câştigă peste 5.000 de dolari", spune, mândră, mama lui.

Ion plănuieşte să-şi petreacă bătrâneţile tot în România, chiar la Aluniş. Soţia lui şi-a dat acceptul. "Mi-a transmis deja sarcină să caut în sat un teren mai mare, pe care să poată să-şi ridice o casă. Sper ca vremurile alea să vină cât mai curând şi să îmi văd nepoţeii jucându-se aici, în sat", încheie Paula.

ORAŞUL ADOPTIV. Shanghai, cel mai populat oraş al Chinei, are peste 15 milioane de suflete, adică mai mult de jumătate din populaţia României. Populaţia oraşului adoptiv al lui Ion este de 15.000 de ori mai numeroasă decât cea din Aluniş, unde trăiesc mai puţin de o mie de oameni. Situat în estul extrem al continentului asiatic şi cu deschidere la ocean, Shanghai este considerat centrul financiar şi de afaceri al Chinei.

ÎNTRE AFACERI ŞI FIGURAŢIE. Înainte să se apuce serios de afaceri, Ion a făcut şi figuraţie în film. De mic i-au plăcut artele marţiale, în România obţinând numeroase medalii şi diplome la concursuri în ţară. În China a câştigat mii de dolari luptând pentru camera de filmat.

"Când era mic, tot satul râdea de el că citea cărţi despre China şi spunea că va ajunge acolo. Acum tot satul îl iubeşte şi vine să-l vadă de fiecare dată când se întoarce în ţară"

Paula Sima, mamă

MANAGER ÎN CENTRUL DE AFACERI AL CHINEI. Ion Sima este manager al filialei din Shanghai a firmei SDV International. SDV International are reprezentanţe în toată lumea, în 85 de ţări, cu 500 de filiale şi peste 8.000 de angajaţi. Societatea are o filială şi în Bucureşti, deschisă în 1993. Firma oferă logistică în domeniul comerţului internaţional şi soluţii de depozitare şi transport al mărfurilor, pe cale aeriană, navală sau rutieră.

Deşi stă la sat, Dan, fratele mai mic, are computer şi conexiune la Internet, pentru a putea să comunice cu Ion

ÎN SHANGHAI, VIA INTERNET. BĂNĂŢEANUL a reuşit să stea de vorbă cu Ion Sima prin intermediul Internetului: "Timpul este extrem de limitat. Aş petrece mai mult timp cu soţia şi aş face mai mult sport, însă călătoriile şi programul de la birou nu îmi permit. Îmi lipseşte foarte mult familia, iar Internetul ne ajută să ţinem legătura. Doresc să mă întorc, dar sunt conştient că nu voi face asta decât atunci când voi aduna suficienţi bani pentru a oferi familiei mele o viaţă bună", mărturiseşte el.

Chiar dacă zâmbeşte de la una din ferestrele Marelui Zid Chinezesc, Ion Sima rămâne legat pentru totdeauna de România şi de... Thailanda

AMBASADOR LA ALUNIŞ. Familia Sima a fost vizitată chiar de ambasadorul Republicii Chineze la Bucureşti. "Era în 1998, iar Ion a condus o delegaţie chineză în Ungaria. În trecere prin Arad, ambasadorul a aacceptat să vină pe la noi. Când am pus pe masă şniţele, îmi aduc aminte cum şi-a luat pâinea şi a pus şniţelul pe ea, fără să ceară tacâmuri sau altceva. M-am simţit foarte bine să-l văd atât de modest", spune Paula Sima.