Timişoreanul Nicolae Strâmbeanu scrie mult şi "tot timpul". La început, a fost vorba despre un hobby, care s-a transformat în vocaţie o dată cu trecerea anilor. În materie de creaţie literară, apreciatul specialist în chimie se conduce după standarde înalte, care presupun eforturi la fel de mari precum cele impuse de cercetarea ştiinţifică.

Oricât de tentantă ar fi comparaţia cu Giuseppe Tommasi di Lampedusa, care şi-a cucerit faima mondială graţie unei singure cărţi, "Ghepardul", cu Nicolae Strâmbeanu - considerat a fi una dintre marile revelaţii ale literaturii române contemporane - lucrurile stau altfel. A doua lui carte, la care lucrează de un deceniu, se bazează pe o experienţă personală trăită în perioada '82-'89. "De ce trăim pe râuri în aval" se prefigurează drept un "roman al dictaturii, diseminat în personaje şi întâmplări. Cu toţi am fost complicii dictaturii!".

Vestitul cenaclu studenţesc timişorean "Pavel Dan" a fost locul în care Nicolae Strâmbeanu s-a simţit în largul lui încă de când a început să scrie, chiar dacă făcea parte dintr-un grup de condeieri nonconformişti, care nu se grăbeau prea tare să-şi publice scrierile. "Chestiile introspective" pe care le aşternea pe hârtie, se revendicau prozei poetice. Personajele sale, spune autorul, "navigau în propria conştiinţă"; vreme de mulţi ani, pentru el scrisul fusese un hobby şi, totodată, o nevoie. "Scriu după program, seara, în intervalul orelor 19-23, dar numai atunci când am ceva de scris".

Râvnitul premiu cucerit de Nicolae Strâmbeanu la cea de a treia ediţie a a concursului iniţiat de revista "România literară", cu sprijinul Fundaţiei "Anonimul", l-a motivat pe cel care a izbutit "debutul anului" cu al său excepţional roman intitulat "Evanghelia după Arana". A treia sa carte se prefigurează de pe acum a fi o surpriză de proporţii. "Psaltirea profană" - "Chestie absolut spectaculoasă, dacă mă ţin curelele!", mărturiseşte autorul - adună între coperţi "150 de psalmi din Biblie: "Nu rescrişi, ci <<scrişi>> de mine". Volumul va fi ilustrat de artistul plastic Ciprian Chirileanu, ale cărui lucrări vor reprezenta sau ilustra psalmii "lui Strâmbeanu". Cele 150 de obiecte de artă sunt lucrate pe absolut toate materialele folosite pentru scris de-a lungul veacurilor: lut nears şi ars, piele, papirus, lemn, piatră, mătase etc., etc., urmând ca "prototipurile" să fie donate unor lăcaşuri de cult.

PÂNDA PÂNZEI. Într-o primă fază, prin 1989, romanul "Evanghelia după Arana" se intitulase "Pânza păianjenului, pânda păianjenului". Până să ajungă însă la cele vreo patru "variante mari", rezultate în urma rescrierii de... 200 de ori a viitoarei cărţi, Nicolae Strâmbeanu a întocmit peste 6.000 de fişe, a folosit, pentru documentare, 120 de cărţi care aveau tangenţă cu "firul" nevăzut în jurul căruia urma să se ţeasă povestea.  La un moment dat, înainte de decembrie '89, i-a trimis manuscrisul unui cunoscut hispanist, Darie Novăceanu. Acesta l-a sfătuit să "uite", pentru cel puţin cinci ani, respectivele pagini în vreun sertar, până le va veni vremea.

DE PATRU ORI "DA". Când, în sfârşit, la capătul celor 18 ani de prefaceri ale cărţii, autorul părea mulţumit de rezultatul muncii sale - "în <<paranoia>> mea, eu am crezut cel mai mult în steaua mea" - asta, după ce a dat-o la citit unor "probi şi duri critici", a trimis oferte către... patru edituri. Toate, una şi una. După o săptămână, a primit răspuns de la fiecare: toate erau dispuse să-i publice cartea! A ales "Humanitas"; peste numai câteva săptămâni, "Evanghelia după Arana" se lansa ca apariţie-vedetă la Târgul de Carte "Humanitas".

"CELĂLALT" STRÂMBEANU. În viaţa de toate zilele, Nicolae Strâmbeanu este o personalitate a lumii ştiinţifice a Timişoarei. Doctor în chimie, el a fost, vreme de 18 ani, cercetător la institutul de profil şi, preţ de şapte ani, profesor asociat la Facultatea de Chimie a Politehnicii. Acum câţiva ani, patronul unei mari firme germane de reciclare a deşeurilor industriale a făcut tot ce era posibil ca să-l atragă în filiala timişoreană pe redutabilul specialist Strâmbeanu, care nu are de ce să regrete că a evadat din... turnul de fildeş al vieţii universitare.