de Horatiu ARDELEAN

În anii '60, un medic bănăţean a studiat pentru prima dată în ţară cazurile de cosangvinitate înregistrate în comunităţile etnice izolate de pe malul Dunării.

La patru decenii de la data cercetărilor efectuate de dr. Constantin Lupu, BĂNĂŢEANUL a reconstituit o parte din traseul efectuat de reputatul specialist, redescoperind o parte din dramele de familie provocate de căsătoriile între rude apropiate.

Izolatele

De obicei, cosangvinarea (amestecul de sânge) are loc în comunităţile închise, în locuri greu accesibile, unde, datorită tradiţiei, de sute de ani au loc căsătorii între familii care se înrudesc. Veri primari, veri de gradul a doilea, ba chiar frate cu soră au dat naştere la copii cu modificări genetice grave. "Izolatele de populaţie pot fi întâlnite pe insule îndepărtate sau în mici localităţi din munţi. Un izolat cu cosangvinare reprezintă de fapt un grup mic de populaţie cu o caracteristică etnică specifică (de exemplu, sunt numai rromi, numai cehi, numai croaţi sau de altă naţionalitate), cu aceeaşi religie, de aceeaşi rasă şi departe de orice drumuri de comunicaţie. În aceste condiţii, ei au fost nevoiţi să formeze căsătorii sau uniuni între ei", explică dr. Constantin Lupu, reputat specialist timişorean.

Legea tribală

Cu timpul, definiţia cunoscută pentru izolate s-a schimbat. "Astăzi, cel mai mare izolat de populaţie s-a identificat chiar în New York. Este vorba despre comunitatea evreilor ortodocşi care, de secole, se căsătoresc doar în interiorul grupului. În momentul de faţă există o cosangvinare crescută şi multe boli degenerative", afirmă prestigiosul doctor timişorean.

Şi în marile oraşe din România supravieţuiesc comunităţi închise, cum sunt, de exemplu, diversele comunităţi de ţigani (zlătari, căldărari, corturari, ursari, lingurari ş.a.). "În România, cele mai mari izolate aparţin comunităţilor de rromi. Se ştie, căldărarii nu ies din grup. Corturarii la fel. Este o lege tribală, ancestrală cu care au venit din India, conform căreia castele nu se pot amesteca între ele", explică dr. Lupu.

Cehii şi craşovenii

În Banat, comunităţile care îndeplinesc cel mai bine condiţiile de izolate sunt satele populate de cehi şi croaţi. În anii 1964-1965, dr. Constantin Lupu a studiat îndeaproape situaţia comunităţilor amintite. "Cehii nu s-au combinat cu românii deloc. Cele mai reprezentative localităţi sunt Sfânta Elena, Gârnic, Bigăr, Eibenthal. Limba le era diferită, religia era diferită, la fel şi tradiţiile. În anii 1982-1985, guvernul ceh a negociat repatrierea cetăţenilor cehi din Banat. Din 50 de familii plecate în Cehia, doar 2 familii au rămas acolo, restul s-au întors acasă. După revoluţie însă situaţia s-a schimbat."

Un alt grup etnic important din zona Banatului este constituit din comunităţile sârbo-croate de la Lupac, Nermed, Iabalcea, Vodnic, Rafnic şi Caraşova. Croaţii, de religie catolică, au fost colonizaţi în anul 1600. Ei au fost angajaţi drept grăniceri în faţa invaziei turce. Portul lor a rămas cel originar, de secole. Croaţii vin în satele din Banat să vadă neîntinate valorile şi tradiţiile păstrate cu sfinţenie de sute de ani. Astăzi, toţi craşovenii au şi paşaport croat.

"Tovarăşe, lasă-te păgubaş!"

În 1964 au fost constituite brigăzi medicale pentru a studia mai aprofundat populaţia de la Dunăre. Au fost înregistrate atunci o mulţime de date în colaborare cu geneticieni veniţi special de la Bucureşti. "Printre ei, figura şi cel mai mare genetician român, Constantin Maximilian. Studiile de atunci au fost publicate. La vremea respectivă, am fost primul român care s-a dedicat studiului cosangvinării", îşi aminteşte dr. Constantin Lupu. El povesteşte că, din cauza subiectului delicat abordat în studiile sale, s-a trezit într-o zi cu securiştii la uşă, care l-au ameninţat: "Tovarăşe, lasă-te păgubaş. Unde vrei să ajungi?". Doctorul Lupu nu s-a oprit atunci. În prima carte de genetică, apărută în 1966, erau pomenite izolatele de evrei ortodocşi din New York, cele de ţigani şi, nu în ultimul rând, comunitatea Amish (englezi combinaţi cu nemţi), răspândită în mai multe state de pe teritoriul SUA. "În studiile mele publicate la vremea respectivă amintesc de familia Hruza din localitatea Sfânta Elena, familie care număra 263 de persoane cu cinci generaţii în viaţă", adaugă dr. Lupu.

Şase kilometri de urcuş

La patru decenii de la data la care au fost efectuate cercetările medicului timişorean, reporterul BĂNĂŢEANULUI a redescoperit unul din puţinele izolate care mai supravieţuiesc astăzi în România.

Sfânta Elena, unul din satele care au făcut obiectul studiilor din anii '60 despre cosangvinitate, este astăzi locul unde trăieşte cea mai mare comunitate de cehi din ţară. Şase kilometri de urcuş în serpentine desparte satul de malul Dunării. Iarna, acolo se poate ajunge uneori doar pe jos. Satul din munte frapează prin frumuseţe. Casele cehilor, construite după o arhitectură aparte, sunt zugrăvite în alb, bej, verde pal, specific fiecăreia fiind dungile albastru deschis de pe faţade.

Optzeci de Hruza

Cea mai numeroasă familie din Sfânta Elena este Hruza. Peste 80 de persoane poartă astăzi acest nume. Sunt puţini însă în comparaţie cu anii '60-'70, când clanul număra apoape 300 de membri. Bunici, copii, nepoţi, unchi, verişori... nici ei nu mai ştiu ce fel de rude sunt. Decanul de vârstă al familiei e Alois Hruza, în vârstă de 94 de ani. Din păcate, bătrânul nu poate povesti prea multe fiindcă nu aude decât dacă i se strigă în ureche în limba cehă. De el are grijă nepotul lui, Petru Hruza, în vârstă de 35 de ani. "Din familie au început să plece de prin 1936. Cinci fraţi ai bunicului meu au plecat cu tot cu neveste şi copii între 1936 şi 1948, trei în Argentina şi doi în Cehia. Aici au rămas doar doi, ca să aibă grijă de bunicul lor", povesteşte Petru Hruza. Şi el se regăseşte aproape în aceeaşi situaţie: cele două surori şi fratele său au emigrat după revoluţie în Cehia. La fel au făcut şi mulţi dintre verişori, unchi şi mătuşi.

Unchi cu nepoată

Petru Hruza ştie că în Sfânta Elena rude apropiate se căsătoreau între ele pentru păstrarea averii şi a tradiţiilor din familie. Îşi aminteşte că şi în familia lui a avut loc, mai de mult, o asemenea căsătorie, între Iaroslav Hruza şi Elisabeta Hruza. "Tuşa Elisabeta îi era un fel de nepoată soţului ei. El era verişor de gradul doi cu mama ei. Au făcut cinci copii. Toţi băieţi şi toţi cu probleme. Numai prin spitale a stat cu ei. Doctorii le-au spus că sunt bolnavi din cauza relaţiei de rudenie dintre mamă şi tată. Copiii aveau probleme de vedere şi cu mâinile şi picioarele", îşi aminteşte Petru Hruza. Elisabeta şi Iaroslav Hruza au emigrat în Cehia cu tot cu copii, după revoluţie.

"INCESTUL ÎŞI SPUNE CUVÂNTUL". Despre relaţiile ciudate dintre rude şi copiii bolnavi ai acestora aminteşte şi viceprimarul Ioan Caracoancea (medalion), în monografia comunei Coronini şi a satului Sfânta Elena: "În comunitatea cehă din Sfânta Elena, destul de restrânsă, s-au făcut căsătorii între rude apropiate şi efectele se văd. Incestul îşi spune cuvântul". În monografie nu se mai face nici o referire la acest aspect. În evidenţa primăriei Coronini sunt înregistrate 8 persoane cu handicap datorat cosangvinităţii, toate din Sfânta Elena. Nici ei, nici familiie lor nu vor însă să vorbească despre bolile de care suferă.

În prezent, rudele din Sfânta Elena nu se mai căsătoresc între ele. "Şi-au dat seama că nu e bine. Doctorii le-au explicat efectele cosangvinării şi de ani buni se evită astfel de căsătorii", spune primarul comunei, Ilie Boboescu. Pentru cele care s-au petrecut deja, continuă să plătească însă copiii ai căror părinţi au încălcat bună ştiinţă necruţătoarea lege a firii.

SCURTĂ MONOGRAFIE. Satul de cehi Sfânta Elena (foto) este situat aproape de Moldova Nouă, la 420 de metri altitudine în Munţii Almajului. Acesta aparţine de comuna Coronini, cunoscută mai mult sub numele purtat în regimul comunist, Pescari.

Satul Sfânta Elena este atestat din 1825, când pe acel loc s-au aşezat 28 de familii de cehi venite din regiunea Sumava. În 1830, colonia din Sfânta Elena avea 338 de locuitori. În 1864, satul număra 477 de suflete, iar în 1894 populaţia crescuse la 627 de locuitori. În 1934, în Sfânta Elena locuiau 960 de persoane în 224 de case. La primul recensământ de după revoluţie, în sat erau peste 900 de cehi, pentru ca la următorul, din 2002, să se constate că numărul lor s-a înjumătăţit.

ŞCOALA DE 480.000 DE DOLARI. În satul Sfânta Elena funcţionează o şcoală pe două niveluri cu apă curentă, gresie în băi şi pe holuri, parchet în sălile de clasă, scaune, bănci şi catedre moderne, laborator de informatică cu cinci computere performante şi toate materialele didactice necesare. La intrare, profesorii şi elevii îşi schimbă încălţările de stradă cu papuci de casă. Şcoala din Sfânta Elena a fost construită de statul ceh şi a costat 480.000 de dolari. Înţelegerea iniţială cu statul român era ca fiecare să finanţeze proiectul cu jumătate din sumă. La următoarea înţelegere s-a stabilit ca cehii să construiască în întregime şcoala, iar românii să facă un drum până în satul Gârnic, unde se află o altă mare comunitate de cehi. Cehii au ridicat şcoala în doi ani (1996-1998), însă românii nu s-au apucat nici acum de drum.

DIN 1823. Cehii de pe malul Dunării provin din Boemia. Au venit în Banat începând din 1823, aduşi de un anume baron Iosif Magyary, pentru a exploata pădurile din zonă. Fiecare teren devenea proprietatea celui care îl defrişase. Aceştia au întemeiat localităţile care astăzi poartă numele de Gârnic, Bigăr, Eibenthal, Sfânta Elena şi Ravenska.

"Cosangvinarea e de când lumea. Nici măcar Banatul nu face excepţie. Se ştie foarte bine că, înainte vreme, ca să nu se risipească averea, multe dintre căsătorii se făceau în familie, între veri apropiaţi ca grade de rudenie"

Dr. Constantin Lupu (foto), cel dintâi medic din România care a efectuat şi publicat studii în domeniul cosangvinării

EFECTE ALE COSANGVINĂRII

# Cel mai afectat este sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării)

# Creşte foarte mult procentul celor care fac tuberculoză şi rahitism

# Multe boli de ochi, unele dintre ele congenitale şi ireversibile

# Retardare mintală, oligofrenie (multe dintre aceste maladii sunt specifice comunităţilor de pemi şi de craşoveni)

# Sistemul osos este grav afectat: luxaţii de şolduri, defecte ale degetelor, deformări ale mâinii

# Toate organele şi sistemele genetice sunt supuse malformaţiei

# Pericolul bolilor degenerative creşte cu cât este mai apropiată înrudirea

# În cazul cosangvinării de gradul I, între frate cu soră sau părinte - copil, tot al 4-lea nou-născut este foarte grav bolnav

DESCOPERIRI DE SENZAŢIE

Dr. Constantin Lupu a descoperit trei noi boli la populaţiile cosangvine:

# Neuropatia ereditară senzorio-motorie, descrisă pentru prima dată în anul 1997, la o familie de rromi din România. Primele simptome apar la vârsta de 5-10 ani şi se manifestă prin tulburări de mers. Boala evoluează prin dificultăţi de folosire a mâinilor, slăbiciune musculară generalizată şi atrofierea severă a grupelor de muşchi de la picioare. Hipoacuzia şi surditatea sunt alte caracteristici ale bolii şi au fost diagnosticate la toţi pacienţii cu vârste de peste 20 de ani.

"Probele adunate de mine au fost trimise la Universitatea din Perth, Australia. Specialiştii de acolo mi-au confirmat că boala este descrisă de mine în premieră. Aşa se face că trei experţi englezi şi doi australieni s-au deplasat la Timişoara pentru a confirma boala şi a-i examina personal pe cei suferinzi", spune specialistul

# Sindromul de neuropatie cu cataractă congenitală şi dismorfism facial, identificat în 1999. Boala este specifică izolatelor populaţionale din cadrul comunităţilor de rromi şi a fost descrisă concomitent atât în România cât şi în Bulgaria.

# Oftalmo-neuropatia de Orşova, descoperită recent. Boala se manifestă prin orbire de la vârste fragede (8-9 ani). Toate datele au fost trimise la Universitatea Perth, din Australia, de unde se aşteaptă confirmarea rezultatelor şi probelor prelevate.