de Liana PAUN

Pentru unii dintre aleşii poporului, obligativitatea de a-şi declara averile pare să fie o adevărată pacoste, încercările de a le camufla pe numele rudelor fiind ridicate la rang de artă, ca şi cum contribuţia financiară a celor aflaţi în vizorul opiniei publice ar fi fost nulă. Multe proprietăţi sunt departe de localitatea în care oficialii trudesc pentru binele public, ferite de ochii curioşilor, iar primarii de acolo vorbesc cu fereală sau nu vorbesc deloc despre aceste bunuri, de parcă o taină extraordinară ar trebui păstrată cu sfinţenie. Alţi localnici, cu mai mult tupeu, se isterizează de-a dreptul când află că presa se interesează de casele celor aproape trecuţi în lumea zeilor, care beneficiază constant de facilităţi inaccesibile muritorilor de rând.

Concesiune pentru aleşi

În data de 29 martie 2005, consilierii locali din Timişoara au votat un proiect de hotărâre prin care o suprafaţă de 793 mp din terenul pe care Primăria Timişoara îl are în proprietate la Poiana Mărului (Caraş-Severin) a fost concesionată pe 49 de ani lui Ioan Ursaciuc, Graţian Sepi, Dorina Borza (prima soţie a viceprimarului PD Dorel Borza) şi pedistul Constantin Ostaficiuc (actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş). Cei patru figurau ca proprietari ai unei case de vacanţă construite pe terenul respectiv. Motivul concesionării, consemnat în referatul anexat proiectului de hotărâre, a fost că respectivul teren, aflat în proprietatea privată a municipiului Timişoara, "în prezent nu aduce nici un venit la bugetul local, scoaterea la licitaţie nu este posibilă motivat de faptul că terenul nu poate fi concesionat altor persoane fizice sau juridice, ci doar celor care sunt proprietari pe construcţii". Taxa de concesiune a fost stabilită la 6.936 lei/mp/an (1.375.062 lei pe an pentru fiecare proprietar).

De la club, la vilă

Potrivit cărţii funciare, acolo s-a aflat un club care aparţinea, în perioada interbelică, salariaţilor Primăriei Timişoara.

În 1994, clubul salariaţilor a fost scos la licitaţie de fostul OJT Caraş-Severin, în patrimoniul căruia intrase între timp. Cumpărătorul, Ioan Ursaciuc, a dărâmat vechea construcţie şi a trecut la edificarea uneia noi. La 30 decembrie 1998, el înscrie în cartea funciară o cerere de apartamentare a noii case de vacanţă, tot atunci notificându-se şi faptul că vechea clădire fusese cumpărată prin licitaţie, iar municipiul Timişoara este proprietarul terenului. Au fost stabilite părţile comune ale vilei, iar primul apartament a fost intabulat în favoarea lui Graţian Sepi şi a soţiei sale (aflaţi într-o relaţie apropiată cu viceprimarul Dorel Borza). Tot în 30 decembrie 1998 se notifică în cartea funciară dreptul de proprietate al lui Constantin Ostaficiuc (preşedintele CJT) şi al soţiei sale asupra unui alt apartament, iar în 31 decembrie, apartamentul nr. 2 este intabulat ca bun comun al proprietarilor Dorel Constantin Borza (viceprimarul PD al Timişoarei) şi Dorina Borza.

"Am aflat mai târziu"

Pe declaraţia de avere a preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc, este menţionată această proprietate de la Poiana Mărului, cu o valoare de impozitare de 250 milioane de lei. Ostaficiuc susţine că, la vremea respectivă, proaspeţii cumpărători nu ştiau că respectiva vilă se află pe terenul Primăriei Timişoara, (deşi Dorel Borza era tot viceprimar), iar în cartea funciară acesta era trecut ca proprietate a municipalităţii: "Am aflat mai târziu al cui este terenul, după ce primăria a făcut o trecere în revistă a proprietăţilor ei. De aceea nici n-am mai investit acolo şi casa a rămas neterminată; nu aveam acte pe terenul de sub casă şi spre intrare". Acum, deşi lucrurile s-au rezolvat prin bunăvoinţa consilierilor locali timişoreni, Ostaficiuc spune că ar dori să-şi vândă apartamentul şi a luat legătura cu o agenţie imobiliară în acest sens. Fără doar şi poate, preţurile de la Poiana Mărului au crescut spectaculos, cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, acolo s-a construit enorm, iar localitatea a devenit o adevărată staţiune.

Familia Trandafir, care şi-a ridicat şi ea o casă pe terenul Primăriei Timişoara cu mai mulţi ani în urmă, a fost mai puţin norocoasă. După un lung şir de procese, municipalitatea timişoreană şi-a redobândit terenul, iar pentru construcţiile ridicate de Zamfira şi Nicolae Trandafir nu a făcut vreo concesiune de teren.

Casele fostei soţii

Altfel stau lucrurile cu viceprimarul PD al Timişoarei Dorel Borza. În declaraţia sa de avere, vila de la Poiana Mărului nu apare, deoarece, printr-o sentinţă judecătorească din 2001, apartamentul a revenit fostei sale soţii, care a sistat comunitatea de bunuri dar s-a intabulat ca unic proprietar abia în 30 martie 2005, chiar a doua zi după votarea hotărârii de consiliu local. Iniţial, fusese însă bun comun şi, cu siguranţă, viceprimarul Timişoarei a investit acolo nişte bani. În urma partajării bunurilor, de comun acord, Dorina Borza a mai păstrat un apartament de trei camere dobândit, ce-i drept, în 1980, dar cu toate bunurile existente în el, un teren arabil de 1.600 mp aflat la Urseni şi acţiuni deţinute la Ambalajul Metalic, şi acestea cumpărate în 1995, înainte ca Dorel Borza să ajungă viceprimar. În mod ciudat însă, respectivele acţiuni apar pe declaraţia de avere a viceprimarului din 2004. Potrivit sentinţei de divorţ şi de partaj, Dorel Borza a păstrat doar un teren de 661 mp, aflat în intravilanul Timişoarei.

Secretomanie

La Poiana Mărului, localnicii pe care-i întrebi de casa de vacanţă cu pricina sunt lespede de piatră. Tac încrâncenaţi şi se uită urât la ziarişti, ba se şi răţoiesc la ei pentru că "îndrăznesc" să fotografieze. Reuşim totuşi să aflăm că vicele timişorean Dorel Borza a mai fost pe-acolo în urmă cu vreo doi ani, după ce fusese făcută acţiunea de partaj. Subit, apare şi primarul comunei Zăvoi, de care aparţine Poiana Mărului, pedistul Antonie Bunei (coleg de partid cu Borza şi Ostaficiuc). Fireşte, nu ştie nimic, el abia acum inventariază ceea ce se găseşte acolo. Soluţiile lui de rezolvare a problemei sunt cel puţin bizare: "Să-mi spuneţi când vreţi să veniţi şi îi convoc şi pe cei de la Timişoara. De ce n-aţi venit cu ei? Veniţi cu ei şi rezolvăm problema". Dorim să aflăm numele fostului primar, în speranţa că ştie mai multe despre comunitatea pe care o administrează, dar nu se poate. "E secret" - decretează primarul de Zăvoi. În schimb, Constantin Ostaficiuc a mărturisit că, până la prânz, fusese deja informat de descinderea reporterilor de la "BĂNĂŢEANUL" la Poiana Mărului.

"Aşa-i la ţară"

Şi la Bodo, sat care aparţine de comuna timişeană Balinţ, viceprimarul PD al Timişoarei Dorel Borza e proprietar şi nu prea. Legenda spunea că are acolo o casă, dar e trecută pe numele fiicei sale, Oana. La faţa locului, lucrurile stau însă cu totul altfel. Potrivit unui contract de vânzare-cumpărare, părinţii săi, Maria şi Constantin Borza, au cumpărat în 1997 o casă acolo, cu o sumă declarată de două milioane de lei. În declaraţia de impunere, aceasta este trecută cu o suprafaţă de 89 mp, o mansardă de 59 mp, 450 mp curte şi 900 mp grădină. Aceasta din urmă fusese trecută la CAP, dar cum "terenul este al casei, în baza Legii 18/91, el revine automat proprietarilor casei", după spusele primarului Dan Craşovan (foto). "Până acuma n-a făcut nici o cerere ca terenul să fie trecut în proprietatea lui", adaugă acesta. Cum ar veni, doar îl foloseşte, dar el e al nimănui. Nu e foarte clar dacă există vreo autorizaţie pentru ce s-a construit acolo, primarul ne asigură că da şi noi trebuie să-l credem pe cuvânt, pentru că autorizaţia e undeva în arhivă şi nu se ştie unde, dar "aşa-i la ţară, aici nu prea dăm pentru toate autorizaţii, că n-are lumea bani, nici n-o făcut mansardă, numa' o înălţat puţin acoperişul". Tot el a declarat că tatăl lui Dorel Borza nu mai trăieşte, dar în scriptele primăriei nu apare nici un act prin care să se fi făcut succesiunea. "Casa este a mamei lui Dorel Borza", opinează primarul, ignorând calitatea de moştenitor a viceprimarului Timişoarei. Craşovan nu ştie nici ca respectiva casă să fi fost trecută pe numele fiicei acestuia. Constantin Borza, care fusese veteran de război, nu plătise impozit, dar acum valoarea de impozitare a casei este de 125 de milioane de lei.

Prieten furios

În sat însă, surprizele se ţin lanţ. Un trecător întâlnit în mijlocul drumului ne dă primele lămuriri: "Casa de pe colţ din dreapta e a lui Borza, iar cea de pe partea stângă îi a fetei lui". Apoi devine rezervat: "Poate am vorbit prea mult, nu trebuia să spun nimic" şi-şi vede grăbit de drum. Nu ajungem bine în faţa casei cumpărate de părinţii lui Dorel Borza, că apare în trombă şi primarul din Balinţ, să se convingă personal că peste gard nu se pot vedea prea multe în curtea omului. "Vedeţi că nu-i mansardă?" încearcă el s-o dea cotită, în ciuda oricărei evidenţe.

Între timp, din casa de alături iese vecina familiei Borza, care ne pofteşte înăuntru, să ne arate stricăciunile apărute la ea după ce Dorel Borza şi-a amenajat în curte o piscină de toată frumuseţea. Nici nu intrăm bine, şi în casa lui Katalin neni năvăleşte un sătean, răsărit ca din pământ, care se dezlănţuie furibund: "Nu mai vorbi, că ăştia scriu numa' prostii la ziar!". Nervosul pleacă cum a venit, tunând şi fulgerând. Am aflat că personajul este Fănel Popa fost inginer la CAP şi la SMT, singurul din sat cu care Dorel Borza vorbeşte, că "ei sunt prieteni buni".

Piscină pentru fiică

Katalin neni ne povesteşte că tatăl lui Dorel Borza a fost la Bodo doar atunci când a transcris casa, iar mama lui n-a fost niciodată acolo: "De lucrări s-o ocupat Borza, viceprimarul, o adus meşteri care-or lucrat după un plan, mai venea şi el câteodată; piscina o făcut-o mai târziu. Am spus atunci: <<Domnu' Borza, nu faceţi piscină, că-mi stricaţi casa>>, da' el zicea că aşa vrea fata lui şi ce nu face pentru ea! Încă nu cumpărase casa pentru fiică-sa. L-am lăsat să pună materiale la mine, gresie, faianţă, să nu i le fure. Acuma uitaţi, toţi pereţii sunt crăpaţi, o plantat pomi în faţa geamurilor mele, îmi ţin umbră, nici lumină nu mai am. Uitaţi: şi acoperişul de la anexele pe care le are-n curte vine peste magazia mea! Când era cu fosta nevastă, cu care-o avut accidentul, venea în fiecare săptămână, ei îi plăcea, acuma vine mai rar. Mai venea fata lui, la piscină, o mai folosesc băieţii lu' Popa. El nu stă de vorbă cu nimeni, decât cu Popa. Mai are o femeie care îngrijeşte grădina şi ambele case".

Lac cu nuferi

Proprietatea de la Bodo este amenajată după toate standardele cuvenite unui viceprimar de oraş mare, aflat la al treilea mandat. O mansardă cochetă, cisternă de gaz metan, panou solar, antenă parabolică, piscină în curte, ba chiar şi un tobogan, aidoma celor amplasate de municipalitatea timişoreană în locurile de joacă pentru copii. Grădina este, probabil, un unicat într-o casă de ţară a unui gospodar bănăţean. Lacul în miniatură amenajat în mijlocul ei, pe care plutesc nuferi albi şi roz, face toate paralele.

Casa fiicei

Reîntorşi la primărie, constatăm că Dan Craşovan şi-a amintit subit şi de casa Oanei Borza. "Casa de peste drum este a fiicei domnului Borza şi casa care se spune că e a domnului Borza e a mamei domnului Borza", încearcă el o explicaţie. Oana Borza e proprietar din 2002 - la doi ani după ce a absolvit liceul - pe o casă a cărei valoare de impozitare este de 152 milioane de lei. În casa "mamei domnului Borza", acesta din urmă este titular al postului telefonic aflat în casă, aşa cum reiese din "Pagini aurii". Contactat telefonic, Dorel Borza nu a răspuns, iar la birou n-a fost de găsit, aşa că n-am putut afla punctul lui de vedere.

"Perla Banatului"

• Poiana Mărului se află în zona muntoasă a judeţului Caraş-Severin, la 17 km de comuna Zăvoi, şi este mărginită de muntele Ţarcu şi Muntele Mic. Cum timişorenilor, locuitori ai unui oraş de câmpie, le-a lipsit întotdeauna un loc de agrement la munte, în perioada interbelică municipalitatea a cumpărat câteva terenuri şi a construit mai multe cabane la Poiana Mărului şi pe Muntele Mic, unde funcţionari ai primăriei, angajaţi ai Întreprinderii de Electricitate Timişoara şi ai tramvaielor comunale, care aparţineau de primărie, dar şi copii din familii defavorizate sau alţi locuitori ai oraşului îşi puteau petrece o vacanţă.
• În 1934, în bugetul oraşului a fost prinsă o sumă pentru "Colonia de vară de la Poiana Mărului" şi a început construirea vilei Bistra, care a fost inaugurată cu mare fast în vara anului 1937. Ea avea o capacitate de cazare pentru o sută de copii şi 12 camere pentru adulţi. Transportul turiştilor se făcea cu trenuri forestiere şi era asigurat de firma "Forestiera LOMAS-Zăvoi", cu care primăria a încheiat un contract. Complexul de vile şi de cabane de la Poiana Mărului şi Muntele Mic a fost supranumit "Perla Banatului".
• În 1947, toate aceste bunuri ale municipalităţii au fost naţionalizate. OJT Caransebeş, care a preluat o bună parte dintre acestea, le-a scos la vânzare după '89, fără să ţină seama de proprietarii de drept.
• Primăria Timişoara a cumpărat la licitaţie, în 1994, vila "Bistra", fără să ştie, la vremea respectivă, că aceasta era proprietatea sa(!). Ulterior, a fost recuperat şi terenul deţinut la Poiana Mărului.
• Doi ani mai târziu, Primăria Timişoara a demarat lucrări de reamenajare a vilei "Bistra", cu bani obţinuţi din sponsorizări, iar în primăvara anului 1998, executivul primăriei a invitat consilierii locali şi presa pentru a vedea lucrările de renovare. Se vorbea atunci de finalizarea lucrărilor în următorul an şi de organizarea unor tabere de copii în serii de 12 zile cu bani de la bugetul local, dar de atunci nu s-a mai făcut nimic, iar vila "Bistra" se părăgineşte văzând cu ochii (foto).

LEGE ÎN VIGOARE. În 1936, Senatul României a votat o lege pentru organizarea Societăţii Salariaţilor Primăriei Timişoara şi a instituţiilor subordonate acesteia. Chiar dacă regimul comunist nu a mai ţinut cont de ea, respectiva lege nu a fost niciodată abrogată şi, cu vreo şase ani în urmă, primarul declara că se doreşte reactivarea ei şi se vorbea de actualizarea statutului societăţii. Totul a rămas în stadiu de proiect.