"Alo! Bună-ziua părinte. Am primit nişte maşini păcătoase şi mă gândeam să vă chem să faceţi o slujbă şi să daţi cu apă sfinţită peste ele. Da, sunt foarte păcătoase. Am şi una cu un mort înăuntru."

Cam asta îi spune, o dată pe lună, Nicolae Micle, patronul cimitirului de maşini "SC Poem SRL" din Mehala, preotului Stelian Borza, atunci când îl cheamă să-i sfinţească afacerea.

De felul lui, Nicolae Micle este un om credincios, convins că acest lucru îl ajută şi în afaceri. De fapt, s-a dovedit că în zilele imediat următoare după sfinţire vânzările merg brici. La fel, s-a dovedit şi că de pe maşinile "bântuite" - cele în care a murit cineva - nu vinde mai nimic până când nu vine preotul să dea cu apă sfinţită. "Maşinile aduse aici poartă majoritatea stigmatul păcatului. Multe sunt dispute de divorţ, alţii merg cu ele la furat. Altele au fost implicate în accidente şi au murit oameni în ele. Acelea pot fi bântuite. Eu sunt un om credincios şi de aceea, o dată pe lună, chem popa să sfinţească locul şi să alunge relele. O fac pentru liniştea mea, dar şi pentru clienţii mai superstiţioşi care vin să cumpere piese", explică patronul cimitirului de maşini.

Prin cimitirul auto al lui Nicolae Micle au trecut, în cei aproape opt ani de când funcţionează, mii de maşini şi zeci de mii de piese. Poţi găsi aproape orice, de la cele mai mici şi neimportante piese, până la motoare şi chiar maşini în stare de funcţionare. Pentru un necunoscător, grămezile de fiare contorsionate depozitate pe cei 4.000 mp ai cimitirului auto par numai bune de dus la fier vechi. Până acolo însă e un drum destul de lung. O maşină lovită, aparent inutilizabilă, o dată ajunsă la schrott (denumirea germană pentru cimitir de maşini, des utilizată în Timişoara; schrott - vechitură) intră într-un lung proces de dezmembrare. Mecanicii au rolul de a recupera toate piesele funcţionale, care apoi se vând la bucată. Abia când nu se mai poate recupera nimic, maşina este dusă la fier vechi şi vândută cu 2.800 de lei kilogramul. De regulă, profitul de pe urma vânzării pe bucăţi a maşinilor este de cel puţin două ori mai mare decât investiţia.

La schrott vin două categorii de oameni: cei care vor să vândă şi să scape repede de maşină şi cei care vor să cumpere piese. Aceştia din urmă nu-şi permit să plătească preţul oferit de reprezentanţe şi astfel optează pentru o piesă puţin mai veche, dar mai ieftină. "Pe mine mă ştie lumea de schrottar de Mercedes, dar am piese cam pentru toate mărcile populare. În general se caută elemente de suspensie şi direcţie, graţie drumurilor noastre multilateral dezvoltate... în gropi. Şi în general vin oameni din clasa de mijloc. Se mai caută piese de motoare, tot ce ţine de distribuţie şi chestii care cad toată ziua. Mai sunt şi tinerii în general care fac <<hobby-car>> din Dacia. Pun tot ce se poate pune pe ea, de pe BMW seria veche, încălzire de pe Golf, motoare de Passat. Încă nu am văzut climă pe Dacia, dar aştept şi clipa asta", spune, râzând, Nicolae Micle.

Nicolae Micle a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 1.200 de miliarde de lei şi 260 de milioane de lei profit. "Secretul e să fii independent financiar. Asta se întâmplă când ai la tine mereu 5.000 de euro cash. De ce? Pentru că accidentele se întâmplă fest şi uneori ai oferte senzaţionale. De exemplu, o maşină 2004, la 5.000 de euro. Astea se numesc, în limbajul nostru, <<castane>>. Dacă prinzi o <<castană>>, trebuie să ai banii pe loc, fiindcă altfel maşina va fi vândută altui schrottar. În Timişoara nu sunt decât vreo şapte schrott-uri cu putere de cumpărare aşa mare", explică Nicolae Micle.

Cu o echipă de oameni devotaţi, dar şi cu ajutor de la Cel de Sus, Nicolae Micle merge înainte cu afacerea lui cu maşini vechi, lovite sau bântuite. Următorul pas? Realizarea unei firme luminoase în formă de cruce pe care va scrie "Cimitir auto".

AMINTIRI CU OLTCIT-URI. Se întâmplă ca, prin dezmembrări, Nicolae Micle să scoată de trei, cinci şi chiar de opt ori investiţia. Primul exemplu care îi vine în minte este un Oltcit pe care l-a cumpărat cu 110 mărci de la o persoană supărată că maşina luase foc. "De fapt luase foc doar puţin, în zona carburatorului. În rest, piesele erau bune, toate franţuzeşti. Am vândut tot de pe el. În final am făcut un calcul. Câştigasem la Oltcit 800 de mărci", îşi aminteşte Nicolae Micle.

Dat fiind că este un om credincios, Nicolae Micle a donat un Oltcit mănăstirii de călugări "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" de lângă Lugoj.

De fiecare dată când este chemat, preotul Stelian Borza le face o slujbă de binecuvântare angajaţilor lui Nicolae Micle, pentru ca munca să le fie mai uşoară şi mai liniştită

ORGANIZAREA. Nicolae Micle a absolvit Facultatea de Mecanică şi a lucrat înainte de revoluţie ca mecanic auto la Solventul. În 1994 şi-a deschis un service auto, însă a renunţat la afacere în favoarea cimitirului de maşini. În urmă cu şapte ani a închiriat un spaţiu în Mehala, l-a acoperit cu 44 de tone de moloz peste care a pus bucăţi de asfalt decopertat pe care l-a cumpărat cu 40 de milioane de lei. Acum, în cimitirul auto de la marginea oraşului lucrează câţiva mecanici şi electricieni auto şi o bucătăreasă care pregăteşte prânzul angajaţilor. Noaptea, cimitirul e păzit de un om şi opt câini.

Nicolae Micle, patron de cimitir auto

MEMORIE DE ELEFANT, STARE DE "DIRTY". Dezordinea de la schrott este doar aparentă pentru necunoscători. Angajaţii şi Nicolae Micle ştiu cu exactitate unde să caute o piesă atunci când le este solicitată de vreun client. Lucru care nu e tocmai uşor când ai câteva zeci de mii de piese de la diverse mărci de maşini, din ani de fabricaţie diferiţi."Trebuie să ai memorie de elefant să ştii imediat unde se află piesa pe care o cere clientul. În plus, trebuie să ştii toate tipurile de piese, anul de fabricaţie, marca... Trebuie să fii ca un calculator. E o muncă spartană, grea, la care muncitorii renunţă uşor. Toată ziua eşti într-o stare de <<dirty>> avansată. Uitaţi-vă la mâinile mele. Mă spăl de 30-40 de ori pe zi şi tot degeaba", spune patronul.