Salvată de la înec

Alexandru Dascălu este unul dintre cei mai vechi instructori de câini din vestul ţării şi unul dintre primii care a dresat câini utilitari şi de salvare. El povesteşte cum, la câţiva ani după ce a căpătat diploma de dresor, în 1983, a avut ocazia ca, împreună cu Campion, câinele său de atunci, să salveze o fetiţă de la înec. "Eram în ştrandul de la Pecica, împreună cu mai mulţi dresori şi câinii lor şi ne antrenam exact pentru operaţiuni de salvare de la înec, când o fetiţă a alunecat în bazin şi s-a depărtat circa trei metri de mal. Nici unul dintre noi nu a observat acest lucru, însă, din instinct, Campion a sărit imediat în apă şi a salvat-o", povesteşte Alexandru Dascălu.

Mii de euro

Bineînţeles, pentru a ajunge la o asemenea performanţă, câinii urmează un program de dresaj riguros încă de mici. Pe lângă obişnuitele acţiuni la comenzi simple, câinii utilitari sunt învăţaţi să ajungă în locuri aparent impracticabile şi, mai mult, odată ajunşi acolo să protejeze viaţa victimei şi să îşi alerteze stăpânul din instinct. "Antrenamentul începe când câinele are aproximativ şase luni şi durează până la vârsta de un an. Doar mâncarea necesară unui câine costă două milioane pe lună. Câinele meu face cam 6.000 de euro. În urmă cu doi ani, o dresoare din Stele Unite mi-a oferit 2.000 de dolari pe el... bineînţeles că nu l-am vândut", explică Eugen Szelasi, un alt instructor de elită.

Zgarda de aur

Eugen a luat atunci o decizie bună, pentru că, în vara anului trecut, a câştigat împreună cu câinele său Amigo premiul întâi la unul dintre cele mai importante concursuri internaţionale pentru câini utilitari. "Concursul s-a desfăşurat într-o regiune muntoasă din Italia şi au participat 40 de câini din Austria, Italia, Ungaria şi România, care trebuiau să găsească în două ore o <<victimă>> care se ascunsese cu trei ore înainte să ajungem noi în acea regiune. A fost foarte dificil mai ales datorită terenului accidentat şi a numeroaselor râuri pe care trebuia să le trecem, dar am reuşit", povesteşte Eugen Szelasi.

Necazurile birocraţiei

Având asemenea atestări internaţionale, este logic că Eugen a încercat să il folosească pe Amigo la cât mai multe acţiuni de căutare şi salvare. Din păcate, nu de puţine ori s-a lovit de nepăsarea şi birocraţia autoritărităţilor din România. Un exemplu în acest sens este şi cazul dispariţiei anul trecut al unui copil din Galaţi. "Când am auzit ştirea la televizor, am pus imediat mâna pe telefon şi le-am oferit ajutorul. Din păcate, au trecut mai multe zile până când toate actele au fost gata, iar copilul fusese deja găsit mort. Cei de acolo nu au folosit la căutări câini dresaţi special pentru aceste acţiuni. Sunt sigur că, dacă ajungeam mai repede puteam să îl fi găsit în viaţă", spune, cu regret, Eugen Szelasi.

	SPECIAL