La numai 27 de ani, a devenit dependent de aparatul de dializă. De trei ori pe săptămână, timp de patru ore, Victor stă întins pe un pat de spital pentru ca maşinăria să-i purifice sângele de toxine. Face asta din 1984 şi este un supravieţuitor fie şi numai pentru că medicii i-au mai dat atunci doar 4-5 ani de viaţă.

Calvarul lui Victor Sabou a început în anul 1983. "Am avut puternice dureri de rinichi şi de spate. Credeam că am pietre, însă nu a fost aşa. M-am internat în spitalul din Hunedoara, unde locuiam pe atunci, să-mi fac câteva analize. Diagnosticul mi-a retezat atunci orice speranţe", povesteşte omul. Boala a evoluat galopant. La şase luni după ce medicii i-au pus diagnosticul de glomerulonefrită (...), Sabou a fost nevoit să înceapă dializa. Era luna ianuarie a anului 1984. "Aveam dureri insuportabile şi mă simţeam mai tot timpul obosit. Pofta de mâncare îmi scăzuse semnificativ. Mi-era greaţă, eram palid şi am slăbit. Toxinele acumulate în sânge aveau deja valori alarmante", îşi aminteşte Victor.

Pentru că, la vremea respectivă, în Hunedoara nu exista aparatura necesară dializei, Victor a fost nevoit să se mute la Timişoara. "Nu m-am mai putut mişca şi, din cauza bolii, a trebuit să mă pensionez. Când am început dializa, medicii mi-au spus că mai am doar 4-5 ani de trăit." Toxinele s-au acumulat în organism şi, după câteva luni, rinichii i s-au atrofiat şi nu a mai putut urina. "Practic, de 20 de ani nu am mai urinat. Trăiesc artificial, numai datorită acestui aparat. Din cauza complicaţiilor, de-a lungul timpului am slăbit 25 de kilograme", spune Victor.

Timp de 15 ani, a făcut dializă de trei ori pe săptămână, starea sănătăţii sale menţinându-se stabilă. "În ultimii cinci ani am pierdut foarte mult calciu. Din cauza bolii, au apărut dezechilibre în organism. Degradarea oaselor s-a asociat cu slăbirea muşchilor şi a articulaţiilor. De la o înălţime de 1,72 am ajuns la 1,55. De la 70 de kilograme, am ajuns la 50. Degradarea oaselor s-a făcut într-un ritm accelerat şi mi-a afectat configuraţia mâinilor, picioarelor şi a oaselor de la cap", spune cu tristeţe Victor, omul pe faţa căruia parcă stă dăltuită suferinţa. Totul s-a datorat unei dereglări a glandei paratiroide care în cele din urmă a dus la decalcifierea masivă a oaselor. În luna aprilie a acestui an, Victor a fost operat la Institutul Parhon din Bucureşti, iar acum situaţia pare să se fi normalizat cât de cât.

Viaţa lui Victor Sabou este de ani de zile constrânsă de interdicţii culinare. "Fructele trebuie să le consum cu măsură, iar cantitatea de lichide nu trebuie să depăşească niciodată un litru pe zi", spune bolnavul. Noroc că este o persoană optimistă, altfel nu ar fi reuşit să supravieţuiască atâţia ani. Ştie că nu o să se vindece niciodată. Îşi acceptă soarta ca pe un dat şi rabdă în tăcere lungile ore de dializă în care aparatul îi picură în vene stropi grei de viaţă.

TRATAMENTT DE 12.000 $ PE AN. Înainte de efectuarea transplantului de rinichi, se fac investigaţii complexe şi teste de imuno-compatibilitate. O compatibilitate de peste 50% înseamnă undă verde pentru transplant. "Spitalizarea postoperatorie a donorului este de 7-9 zile, în timp ce receptorul este supravegheat o perioadă de până la 20 de zile. La orice operaţie de transplant poate apărea rejectul acut (în primele două săptămâni) şi rejectul cronic (la 2-3 ani după transplant). Preţul unei operaţii de transplant renal la care se adaugă şi tratamentul cu imunosupresoare timp de un an se ridică la suma de 12.000 $", precizează conf. Bucuraş. În Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean din Timişoara nu s-au făcut operaţii de transplant decât de la donor rudă de gradul I sau de la donor aflat în stare de moarte cerebrală.

CE ESTE DIALIZA? Prin dializă, aparatul preia funcţia de epurare a rinichiului bolnav, care nu mai poate filtra toate reziduurile care apar în cursul metabolismului, substanţele toxice fiind reţinute în sânge. "Dializa este un termen generic care cuprinde hemodializa şi hemodiafiltrarea. La hemodializă, sângele intră într-un dializor cu două compartimente separate printr-o membrană care permite trecerea apei şi a substanţelor cu greutate moleculară mică. Într-un compartiment circulă sângele, iar în altul dializatul, o soluţie cu o compoziţie bine definită de apă şi electroliţi care să permită prin intermediul acelei membrane ieşirea substanţelor toxice din sânge în lichidul de dializă şi intrarea substanţelor utile din dializat în sânge", explică dr. Şerban Mihai Nicoară (foto), medic primar de medicină internă şi nefrologie din cadrul Centrului de Dializă şi Transplant Renal. Dacă nu ar fi dializaţi, pacienţii ar muri în câteva zile sau în câteva luni, în funcţie de gradul de insuficienţă renală.

• Procedura de dializă costă aproximativ 100-120 de euro pentru fiecare persoană pe zi în parte şi durează între patru şi şase ore
• În evidenţele Centrului de Dializă şi Transplant Renal Timişoara figurează în momentul de faţă 160 de persoane care sunt dializate şi alte 25 care au suferit operaţii de transplant renal. Acestea urmează un tratament cu imunosupresoare (medicamente care previn riscul unei eventuale respingeri din partea organismului posttransplant)
• Medicamentaţia pentru persoanele care au fost supuse unui transplant renal poate ajunge să coste 40 de milioane de lei pe lună
• Din 1996 până în prezent, la Timişoara s-au realizat 31 de operaţii de transplant renal
• În România, pentru cele peste 6.000 de persoane dializate, statul cheltuieşte anual aproximativ o sută de milioane de dolari.

"M-am gândit la o operaţie de transplant renal, însă în momentul de faţă sunt foarte descurajat. Numai anul trecut au murit 20 de persoane care au suferit o asemenea intervenţie"

Victor Sabou