Arhitectul timişorean Mihai Opriş, stabilit de mai mulţi ani în orăşelul german Soest, desfăşoară de trei decenii o vastă şi stăruitoare muncă de cercetare, pentru a descoperi documente care fac referire la structura urbanistică a Timişoarei.

Pe bani proprii

Mihai Opriş spune că istoria Timişoarei l-a preocupat încă din liceu şi a studiat-o temeinic după absolvirea facultăţii. "În anii 1974-1975 am fost însărcinat, în cadrul IPROTIM, să cercetez evoluţia istorică a structurii urbane a Timişoarei, pe baza planurilor oraşului existente în arhivele timişorene - povesteşte el. Am făcut, atunci, unele descoperiri surprinzătoare: De pildă, cartierul medieval, numit ulterior Palanca Mare, nu se întindea până în Fabric, aşa cum s-a presupus până atunci. Până în 1975, în literatura de specialitate, când se vorbea de Palanca, se punea automat în paranteză <<actualul cartier Fabric>>, ori cele două cartiere au amplasamente diferite şi nu se suprapuneau. În 1981 am descoperit 370 de planuri şi proiecte de construcţii militare timişorene din secolele XVIII-XIX, arhivate la Bucureşti. În trei ani am reuşit să le cercetez, dar am făcut copii alb-negru după doar 42 de planşe, căci plăteam totul din buzunarul propriu. Acum ar trebui făcute noi copii color după toate cele 370 de documente". La vremea respectivă, arhitectul Mihai Opriş lucra la o monografie urbanistică a Timişoarei, planificată să apară în 1984, dar, până în 1987, aceasta a fost sistematic scoasă din planul editorial. "Atunci s-a aprobat publicarea, cu condiţia să reduc colile editoriale la jumătate. Indignat, am schimbat titlul din <<Timişoara - monografie urbanistică>> în <<Timişoara - mică monografie urbanistică>>, pentru a sugera cititorilor că monografia a fost amputată" povesteşte arhitectul.

Noi descoperiri

Şi după ce a părăsit România, Mihai Opriş şi-a continuat cercetările legate de Timişoara în arhivele din străinătate. În anul 1989, cercetând listele de documente din arhivele vieneze şi budapestane, a descoperit titluri cu desene ale Domului catolic din Piaţa Unirii, dar, la vremea respectivă, nu dispunea de mijloacele financiare necesare pentru a face cercetări în respectivele oraşe. Acestea s-au intensificat după ce, cu trei ani în urmă, a început o colaborare cu arhitectul şef al Timişoarei, Radu Radoslav. A luat legătura cu arhivele din Karlsruhe, Bologna şi Stockholm, unde a descoperit cel mai vechi plan al Timişoarei, din secolul al XVI-lea. A făcut apoi cercetări în arhivele din Viena, Budapesta şi Timişoara, dar a întâmpinat greutăţi la Bucureşti. El spune că planşele pe care le-a studiat în urmă cu 20 de ani au fost luate de la Timişoara şi, dacă acum nu pot fi aduse înapoi, ar trebui făcute copii color de bună calitate, după toate. "

Proiecte

Cu prilejul recentelor cercetări, Mihai Opriş a descoperit trei planşe inedite ale unui proiect referitor la Domul catolic din Piaţa Unirii, care înfăţişează planul, secţiunea longitudinală şi faţada principală a acestuia. Toate sunt semnate de inginerul Carl Joseph Rommer, probabil cel mai bun arhitect timişorean din secolul al XVIII-lea, după spusele lui Mihai Opriş. Rommer a semnat, în 1758, şi un plan al oraşului Timişoara. Desenele sunt colorate de mână şi propun unele modificări ale domului care fusese construit de meşteri locali între anii 1736 şi 1744 după planurile lui Johann Jakob Scheiblauer, ultimele detalii fiind finalizate în 1754. Proiectul lui Rommer propunea, printre altele, înălţarea turnurilor bisericii, dar acesta nu a fost finalizat. Aşa cum se vede pe desenul care înfăţişează faţada, una din turle, reprezintă situaţia existentă, iar cea de-a doua propunerea de supraînălţare. Pe acelaşi desen sunt înfăţişate ediculul de la intrare, care a şi fost construit, şi cinci statui, dintre care cea din mijloc, care-l înfăţişează pe Sfântul Gheorghe, patronul bisericii, este mai mare. Atât pe vârful turnului înălţat cât şi deasupra ediculului, se poate vedea vulturul imperial. Pe desenul care înfăţişează secţiunea longitudinală a domului, este specificat că ediculul, cupolele şi statuile sunt încă neterminate.

	DINCOLO DE ISTORIE