Un recent protocol încheiat între Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii stabileşte că profesorii care au diferite ticuri sau fobii nu se vor mai putea prezenta în faţa elevilor. Majoritatea "afecţiunilor" condamnate de Minister sunt considerate de specialişti drept minore.

Dificil de sesizat

La nivel "profan", atât cadrele didactice cât şi elevii sunt unanimi în a considera că unele afecţiuni psihice ar trebui să ducă la interzicerea practicării meseriei de dascăl. Problema este cu atât mai complexă cu cât afecţiunile în cauză pot să apară şi să se manifeste în timp, tocmai ca urmare a faptului că munca la catedră este considerată una dintre cele mai solicitante şi stresante activităţi profesionale. "Sunt de acord cu evaluarea psihologică a profesorilor, însă păstrându-se nişte limite. Dacă s-ar sancţiona ticurile sau fobiile am rămâne fără profesori. De altfel, nu contează că un profesor îşi roade unghiile atâta timp cât el se impune prin cunoştinţele pe care le are", ne-a explicat Ioan Luican, directorul Liceului "William Shakespeare".

Elevii privesc ticurile celor de la catedră cu îngăduinţă şi amuzament. Cele mai frecvente sunt ticurile verbale, ştiut fiind faptul că mulţi profesori repetă anumite cuvinte, de la banalul "deci" la "groaznic, catastrofă" până la expresii mai ciudate ca "aum" în loc de "acum". Cu toate acestea, elevii s-au obişnuit cu bizareriile profesorile şi chiar sunt amuzaţi de acestea. "Ar fi păcat să se aplice această decizie pentru că fără ticurile verbale şi dezacoedurile profesorilor nu ne-am mai distra la ore", spune una dintre elevele Liceului "William Shakespeare". Până şi profesorii recunosc că, după câţiva ani de predare, suferă de anumite ticuri sau fobii, însă dau vina pe stresul constant la care sunt supuşi şi salariile modeste. "Ministerul Sănătăţii ar trebui să analizeze cauza şi nu să sancţioneze efectul", spune profesoara de istorie de la acelaşi liceu.

Nici Avram Florea, inspectorul general nu ştie cum va fi pus în aplicare acest protocol. "Ştiu că s-a semnat acest acord de o săptămână, dar la Inspectorat nu s-a primit nimic, aşa că nu pot să comentez" s-a eschivat el. Până şi specialiştii sunt nedumeriţi în privinţa punerii în aplicare al acestui acord."Noi ducem lipsă de doctori în spitale, iar lor le-ar trebui o armată de psihiatri pentru ca să expertizeze toţi profesorii, lucru care ar putea dura ani de zile", ne-a explicat psihologul Ali Baeram. Chiar dacă ar fi posibil punerea în aplicare a acestui amplu proiect, excluderea din învăţământ al unor dascăli pentru handicapuri minore duce cu gândul la metodele comuniste sau naziste. "Este ca pe vremea comuniştilor. În loc să promoveze oamenii cu handicap, Ministerul Educaţiei îi marginalizează", a concluzionat Ali Baeram. Cum specialiştii sunt unanimi în a recunoaşte că este greu de demonstrat existenţa unor asemenea afecţiuni, e foarte probabil că noul protocol nu va reuşi să "fure" prea mult din "sarea şi piperul" unor ore, adesea, mult prea plicticoase.