CU SUSU-N JOS
TICURI CU BUCLUC

02 Februarie 2004
Click pentru a mari
Pentru profesorii ciudați, protocolul semnat la București pare a indica o singură direcție: afară din clase

Dacă onor' profesor Marius Chicoș Rostogan s-ar fi întrupat în carne și oase în vremurile noastre, e prea puțin probabil că șugubățul personaj al lui Caragiale ar fi reușit să-și găsească un loc la vreo catedră.

Un recent protocol încheiat între Ministerul Educației și cel al Sănătății stabilește că profesorii care au diferite ticuri sau fobii nu se vor mai putea prezenta în fața elevilor. Majoritatea "afecțiunilor" condamnate de Minister sunt considerate de specialiști drept minore.

Dificil de sesizat

La nivel "profan", atât cadrele didactice cât și elevii sunt unanimi în a considera că unele afecțiuni psihice ar trebui să ducă la interzicerea practicării meseriei de dascăl. Problema este cu atât mai complexă cu cât afecțiunile în cauză pot să apară și să se manifeste în timp, tocmai ca urmare a faptului că munca la catedră este considerată una dintre cele mai solicitante și stresante activități profesionale. "Sunt de acord cu evaluarea psihologică a profesorilor, însă păstrându-se niște limite. Dacă s-ar sancționa ticurile sau fobiile am rămâne fără profesori. De altfel, nu contează că un profesor își roade unghiile atâta timp cât el se impune prin cunoștințele pe care le are", ne-a explicat Ioan Luican, directorul Liceului "William Shakespeare".

Efectul nu cauza

Elevii privesc ticurile celor de la catedră cu îngăduință și amuzament. Cele mai frecvente sunt ticurile verbale, știut fiind faptul că mulți profesori repetă anumite cuvinte, de la banalul "deci" la "groaznic, catastrofă" până la expresii mai ciudate ca "aum" în loc de "acum". Cu toate acestea, elevii s-au obișnuit cu bizareriile profesorile și chiar sunt amuzați de acestea. "Ar fi păcat să se aplice această decizie pentru că fără ticurile verbale și dezacoedurile profesorilor nu ne-am mai distra la ore", spune una dintre elevele Liceului "William Shakespeare". Până și profesorii recunosc că, după câțiva ani de predare, suferă de anumite ticuri sau fobii, însă dau vina pe stresul constant la care sunt supuși și salariile modeste. "Ministerul Sănătății ar trebui să analizeze cauza și nu să sancționeze efectul", spune profesoara de istorie de la același liceu.

Ca pe vremea lui Ceaușescu

Nici Avram Florea, inspectorul general nu știe cum va fi pus în aplicare acest protocol. "Știu că s-a semnat acest acord de o săptămână, dar la Inspectorat nu s-a primit nimic, așa că nu pot să comentez" s-a eschivat el. Până și specialiștii sunt nedumeriți în privința punerii în aplicare al acestui acord."Noi ducem lipsă de doctori în spitale, iar lor le-ar trebui o armată de psihiatri pentru ca să expertizeze toți profesorii, lucru care ar putea dura ani de zile", ne-a explicat psihologul Ali Baeram. Chiar dacă ar fi posibil punerea în aplicare a acestui amplu proiect, excluderea din învățământ al unor dascăli pentru handicapuri minore duce cu gândul la metodele comuniste sau naziste. "Este ca pe vremea comuniștilor. În loc să promoveze oamenii cu handicap, Ministerul Educației îi marginalizează", a concluzionat Ali Baeram. Cum specialiștii sunt unanimi în a recunoaște că este greu de demonstrat existența unor asemenea afecțiuni, e foarte probabil că noul protocol nu va reuși să "fure" prea mult din "sarea și piperul" unor ore, adesea, mult prea plicticoase.

OMUL ȘI TICUL. Cercetătorii spun că persoanele cu hiperactivitate musculară (din nevoia de a-și descărca energia), cele hiperemotive și bărbații sunt cei mai predispuși la ticuri.

MOTORII. Dintre ticurile motorii, destul de frecvente sunt clipitul, căscatul, iactația (scuturarea capului), ridicatul din umeri, grimasele faciale, ecokinezia (imitarea mișcărilor cuiva), bătutul din picioare, aranjarea ținutei, săritul, mirositul unui obiect și autopișcarea.

VOCALE. Dresul vocii, murmuratul, tușitul, coprolalia (folosirea de termeni obsceni), palilalia (repetarea propriilor cuvinte), ecolalia (repetarea ultimelor expresii auzite) se încadrează în gama ticurilor vocale sau verbale.

DEVIAȚII. Obișnuințele proaste, cum ar fi mușcarea buzelor, frecarea pielii (mai ales la mâini) sau onicofagia (rosul unghiilor), constituie deviații de la comportamentul sănătos.

Toate sunt destul de răspândite, iar uneori constituie semne de nevroză sau scleroză, acest lucru putând fi stabilit prin electroencefalogramă.

DICȚIONAR DE TICURI. Coprolalia - uzul de cuvinte și gesturi obscene, impulsul necontrolat de a înjura mereu. Iactația - scuturarea capului. Ecokinezia - imitarea mișcărilor și a gesturilor cuiva. Palilalia - repetarea propriilor sunete sau cuvinte. Ipsația - masturbarea fără semnificații erotice (la copii). Onicofagia - rosul unghiilor și al pielițelor din jur. Tricotilomania - extragerea firelor de păr, în special din scalp, sprâncene și pleoape. Tricofagia - mestecarea, ruperea și răsucirea șuvițelor, precum și examinarea rădăcinii firelor.

"Este exact ca pe vremea comuniștilor. În loc să promoveze oamenii cu handicap, Ministerul Educației îi marginalizează"

Ali Baeram, psiholog