de Marian BUGA

La scurt timp de la încheierea celui de-al doilea război mondial, celebrul tren de epocă "Orient-Express" şi-a reluat intinerariul pe traseul Paris - Istanbul. Trenul făcea din nou legătura între două continente, traversând Europa ruinată de război şi ajungând în Orient. Cu garnitura elegantă, de mare lux, cu multe vagoane de dormit şi cu trei restaurante, călătoreau doar oameni avuţi, dornici de aventură. Nu de puţine ori, aventura începea mai devreme decât se aşteptau, pentru că prin vagoane se strecurau şi escroci, hoţi de bagaje sau criminali.

Prima crimă

Trenul traversa România, intrând prin Curtici, singurul punct de frontieră din judeţul Arad pentru calea ferată. Nici bine nu trecea graniţa, că începeau să curgă reclamaţiile privind furturile, majoritatea petrecute pe tronsonul Curtici - Craiova. În timp ce jafurile îngrijorau autorităţile române, pentru că multe dintre victime erau diplomaţi străini, poliţiştii feroviari nu dădeau de urmele hoţilor. În august 1946, România urma să fie zguduită de prima crimă petrecută în luxosul tren. Înainte ca trenul să ajungă la Bucureşti, unul dintre însoţitorii de vagoane a descoperit un mort într-o cuşetă.

Comisar de roman

Ancheta a fost condusă de un cunoscut poliţist al vremii, comisarul Eugen Alimănescu. Dosarul a fost atent studiat trei decenii mai târziu de şeful serviciului judiciar din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, comisarul-şef Traian Tandin, care a amintit despre macabrele întâmplări într-o carte - "Jafuri celebre în România".

Aflat în pensie acum, Traian Tandin a acceptat să povestească pentru BĂNĂŢEANUL despre crimele care au avut loc, despre anchetă şi prinderea asasinului care a îngrozit Aradul, România şi Europa, pentru că victimele erau diplomaţi străini.

Diplomaţi ucişi

Primul cadavru descoperit în tren era al unui diplomat eleveţian, ucis cu lovituri de cuţit. Anchetatorii bucureşteni au stabilit că acesta a murit cu aproximativ zece ore înainte ca trenul să ajungă în Capitală. Ţinând cont de distanţa dintre Curtici şi Bucureşti şi de viteza trenului, s-a stabilit că bărbatul a fost ucis undeva în judeţul Arad.

"O săptămână mai târziu, un caz similar i-a pus pe jar pe poliţişti. De această dată, victima era un diplomat sovietic. Guvernul a primit chiar o notă de protest din partea ambasadorului URSS", spune Tandin.

Al treilea mort

A doua zi după ce au început cercetările la Curtici în cazul asasinării diplomatului sovietic, într-un vagon de dormit s-a descoperit un al treilea cadavru. Victima s-a dovedit a fi tot un diplomat sovietic. "Era o afacere de spionaj? Nu s-a putut stabili, pentru că Ambasada URSS nu dădea nici un fel de relaţii, ci doar proteste. După ce s-au studiat atent cele trei cazuri, s-a stabilit că au câte ceva în comun: victimele erau bărbaţi, funcţionari ai oficiilor diplomatice, şi cu toţii au fost jefuiţi de bani, de ceasuri, inele, dar nu şi de genţile diplomatice. Se bănuia că toţi au fost ucişi undeva între Arad şi Curtici, prin înjunghierea în carotidă, o lovitură absolut mortală", dezvăluie Traian Tandin.

Criminal stilat

Anchetatorii au bănuit că ucigaşul nu era un hoţ de rând, ci un tip versat, care îşi alegea victimele cu grijă, urmărind doar jaful. Se bănuia că asasinul avea aspect distins, care nu dădea de gândit călătorilor. Se mergea pe ipoteza că ucigaşul era român, pentru că toate crimele au avut loc pe teritoriul ţării noastre.

Anchetatorii au ajuns în cele din urmă la un anume Fronescu, care înainte de al doilea război mondial a fost hoţ de buzunare chiar în "Orient-Express". Pentru că acţiona îmbrăcat cu stil, era poreclit Boieru.

Sub acoperire

Precedenta lovitură a lui Boieru se soldase cu un omor, faptă pentru care a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Norocul lui a fost însă amnistierea din 1944. Pentru a-l prinde din nou, poliţiştii umblau cu trenul îmbrăcaţi în civil, în speranţa că-l vor recunoaşte după fotografii. După o săptămână, suspectul a nimerit chiar în compartimentul comisarului Alimănescu, care era îmbrăcat elegant, tocmai pentru a-i întinde o cursă asasinului. "A intrat în compartiment la Craiova, salutând ceremonios şi scuzându-se pentru deranj. Imediat a început să-l descoase pe Alimănescu, fără să ştie că e poliţist. Comisarul a intrat în joc şi s-a dat un industriaş care mergea la Viena să cumpere chimicale, având la el mulţi bani. Apoi a ieşit din compartiment să-şi anunţe oamenii", spune Traian Tandin.

Ultima lovitură

Fostul şef din cadrul IGP spune că deznodământul în cazul crimelor s-a petrecut tot în judeţul Arad. "Imediat ce trenul a intrat în Arad, comisarul Alimănescu a revenit în vagon. Nu a fost foarte mirat să-l prindă pe Fronescu cum se străduia să spargă broaştele geamantanului său. Speriat, asasinul a scos un cuţit şi a încercat să-l lovească pe comisar în gât. A fost oprit la timp cu un foc de revolver", povesteşte Tandin.

Potrivit datelor din dosarul de cercetare, Vasile Fronescu era timişorean şi acţiona în această zonă, cu precădere în judeţul Arad. Înainte de a muri la spital, din cauza rănii provocate de glonţ, timişoreanul Fronescu şi-ar fi recunoscut faptele în faţa mai multor poliţişti. O dată cu moartea lui, crimele din "Orient-Express" au luat sfârşit.

Curticenii îşi amintesc

Un fost ceferist, care la vremea asasinatelor lucra ca impiegat în gara din Curtici, îşi aminteşte de invazia de poliţişti. "Era un tren de boieri, dar am urcat în el de câteva ori. Când s-a auzit de prima crimă, ştiu că timp de câteva săptămâni în Curtici veniseră poliţişti din Bucureşti. Oamenii erau curioşi şi îşi făceau de lucru pe la gară. Personalul din tren era însă foarte distant faţă de români, nu ne lăsa nici pe noi, ceferiştii, să urcăm în vagoane. Poate şi de frica furturilor care se tot petreceau", spune Nicolae Mladim, în vârstă de 77 de ani. Un alt localnic, Traian Ciupuligă (foto), 84 de ani, îşi aminteşte şi el de anchetă. "Poliţiştii aveau poze şi le arătau oamenilor. Întrebau dacă erau persoane necunoscute nouă care îşi făceau treabă pe la Curtici, dar noi nu ştiam nimic. Eram curioşi de crime, dar nu aflam prea multe, decât bârfe, că poliţiştii nu ne ziceau pe cine caută şi de ce", spune Traian Ciupuligă.

Traian Tandin (foto) are acum 60 de ani şi a lucrat în serviciul judiciar al IGP până în 2000, când s-a pensionat. Şi-a folosit experienţa acumulată pentru a scrie 35 de cărţi poliţiste. Printre acestea se numără şi "Jafuri celebre în România", în care poliţistul aminteşte de cazul crimelor care au avut loc în "Orient-Express"

"SIMPLONUL" REGAL.Trenul "Orient-Express", inaugurat în urmă cu 102 ani, lega Parisul de Istanbul, trecând prin Strasbourg, Viena, Budapesta, Bucureşti. Regele Carol I al României (foto) folosea cuşeta 3425 a acestui tren. După inaugurarea Tunelului Simplon (1906), între Italia şi Elveţia, trenul a fost supranumit "Simplon".

UN HOTEL PE ROŢI. Povestea "Orient-Express"-ului a început în 4 octombrie 1883, la Paris, când garnitura formată din 14 vagoane a plecat pentru prima oară spre Istanbul, unde a ajuns peste 3 zile, 9 ore şi 40 de minute. Primul tren transcontinental din lume era folosit cu precădere în scop turistic. Compus din 14 vagoane luxoase, cuşete de dormit şi vagoane-restaurant, era un adevărat hotel pe roţi. Avea vagoanele decorate cu lemn de trandafir şi oferea un meniu mai mult decât apetisant, care se păstrează şi astăzi: somon fume, caviar beluga, homar ş.a.

O CĂLĂTORIE - 5.000 DE EURO. În prezent, trenul de epocă "Orient-Express" ("Simplonul") mai circulă o dată pe an, iar pentru 2005 este programat să intre în România pe la Curtici în data de 4 septembrie. O călătorie, care trebuie rezervată din timp, costă aproximativ 5.000 de euro şi nu sunt acceptaţi mai mult de 90 de călători. De confortul acestora se ocupă nu mai puţin de 47 de persoane.

ROMANUL AGATHEI CHRISTIE. În 1934, cu 12 ani înainte de crimele petrecute în judeţul Arad, Agatha Christie a publicat romanul "Crima din Orient-Express". Celebra scriitoare redă o aventură plină de suspans care are loc în luxosul tren de epocă, în care un magnat a fost ucis în mod bestial, fiind înjunghiat de nouă ori. Agatha Christie a publicat 79 de cărţi, vândute în peste două miliarde de exemplare, fiind cel mai vândut autor contemporan. Romanele ei poliţiste au fost traduse în 44 de limbi, iar într-un clasament general se află pe locul trei în lume privind numărul de cititori, fiind întrecută doar de Biblie şi Shakespeare. Agatha Christie s-a născut în 1890 şi a murit la vârsta de 86 de ani.

"Agenţii Siguranţei Statului căutau un spion misterios, crezând că au de lucru cu o acţiune a spionajului elveţian. Aşa că în timp ce contraspionajul alerga după himere, poliţiştii verificau dosarele unor recidivişti criminali"

Traian Tandin, fost şef în cadrul IGP, despre anchetă