Complet de judecată specializat

În interiorul imobilelor apar foarte multe conflicte, din cele mai diverse, cauzate, în general, de sărăcie. În cazul în care se ajunge în instanţă, unele procese trenează ani de zile, sunt foarte costisitoare, iar procedura este extrem de greoaie. Un tribunal al locatarilor nu presupune o instituţie nouă, ci un complet de judecată specializat, care să poată lua decizii rapide. Pentru conflictele de muncă există complete specializate, care soluţionează litigiile în timp foarte scurt, pentru legile proprietăţii se stabilesc, de asemenea, termene scurte. "O asemenea lege a locatarilor funcţionează în multe ţări din Uniunea Europeană. Cu concursul reprezentanţilor proprietarilor şi ai chiriaşilor, judecătorul poate clarifica repede lucrurile", spune Petru Olariu, preşedintele FALT.

Rău-platnicii

Un proiect legislativ care să reglementeze litigiile din cadrul asociaţilor de proprietari a foast iniţiat de fostul ministru al Justiţiei, Valeriu Stoica, dar, ulterior, acesta a fost abandonat. Reprezentanţii asociaţiilor de locatari susţin însă, în continuare, că o astfel de lege e imperios necesară. "O situaţie frecventă este aceea în care un locatar, sau o familie, nu-şi plăteşte cheltuielile de întreţinere. El are contract cu asociaţia, aceasta poate plăti timp de trei luni, după care îl poate da în judecată. Procesele durează foarte mult, sentinţa ia în calcul doar debitul constituit până în momentul acţionării în instanţă, între timp se adună alte datorii şi totul trebuie luat de la capăt. Când se ajunge la executarea silită, de la unii ai ce să iei, de la alţii nu", explică preşedintele FALT.

Firmă fără accept

Petru Olariu mai exemplifică litigiile care pot apărea într-un imobil cu un caz concludent, în care o asociaţie de locatari care cerea respectarea legii a fost obligată să plătească peste 17 milioane de lei cheltuieli de judecată. Asociaţia de proprietari de pe strada Proclamaţia de la Timişoara nr. 1 a chemat în judecată reprezentanţii a două firme care şi-au stabilit sediul în imobilul respectiv, fără să fi avut acceptul tuturor locatarilor, aşa cum prevede legea, ci doar a unui vecin, care nu avea nici o calitate în asociaţie. Firmele au primit, totuşi, autorizaţie de funcţionare. La sesizarea asociaţiei de proprietari, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a răspuns că a autorizat constituirea societăţilor comerciale pe baza încheierii judecătorului delegat, care putea fi atacată în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, partea a IV-a. Aceasta cuprinde acte juridice referitoare la societăţi comerciale. Probabilitatea ca locatarii interesaţi să afle despre înfiinţarea noii firme era extrem de mică. Singura soluţie rămânea instanţa de judecată.

Prin hăţişurile justiţiei

Secţia comercială a Tribunalului Timiş a dispus, în martie 2004, radiererea respectivului punct de lucru. Firma reclamată a făcut recurs, iar Curtea de Apel a trimis dosarul spre rezolvare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De aici, dosarul s-a reîntors la Curtea de Apel Timişoara, care a admis recursul firmei date în judecată şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Timiş. Conform sentinţei din noiembrie 2005, asociaţia de locatari a avut din nou câştig de cauză, şi această hotărâre fiind atacată cu recurs. Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara a decis însă, în martie 2006, că, înainte de a cere desfiinţarea punctului de lucru, trebuia desfiinţată încheierea judecătorească de înfiinţare a acestuia, şi cum acest lucru nu s-a întâmplat, solicitarea asociaţiei de locatari a fost respinsă şi aceasta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în valoare de 17.213.000 lei vechi. "De ce mai există o lege care spune că o firmă are nevoie de acordul asociaţiei de locatari?" se întreabă Petru Olariu.

	LEGE ŞI TOCMEALĂ