de Marian BUGA

În urmă cu mai bine de 15 ani, pe vremea când românii îşi arătau devotamentul şi se întreceau să trimită cadouri "conducătorului iubit", fabrica de mobilă din Arad a realizat un ansamblu de mobilier foarte special prin destinaţie şi dimesiuni, dar mai ales prin munca impresionantă înglobată. Piesele urmau să mobileze cabinetul numărul 1 din Casa Poporului, iar dictatorul trebuia să primească acest cadou de ziua lui, în 26 ianuarie 1990. Darul nu a mai apucat să fie livrat, iar de atunci zace într-un depozit al fabricii arădene. În toţi aceşti 15 ani, au apărut colecţionari excentrici interesaţi să achiziţioneze "Cabinetul Nicolae Ceauşescu", atraşi de faima megalomanului dictator. Preţul i-a speriat însă pe toţi.

Comandă specială

Biroul este realizat din lemn de paltin, folosit în mod obişnuit doar pentru realizarea instrumentelor muzicale, pentru că este foarte scump: aproape 1.000 de euro metrul cub. Mobilierul, compus dintr-o bibliotecă, o masă de birou şi un scaun, cântăreşte nu mai puţin de trei tone. La realizarea lui au lucrat zeci de persoane, printre care trei arhitecţi, patru proiectanţi şi 18 sculptori, cei mai buni pe care i-a avut Aradul la vremea respectivă.

"Comanda a venit de la administraţia Casei Poporului în mai 1989, cu termen de finalizare luna octombrie a aceluiaşi an. Au fost angrenaţi foarte mulţi oameni în această muncă, iar pe tot parcursul lucrărilor am fost supervizaţi de emisari ai lui Ceauşescu", îşi aminteşte Ilie Ovidiu, inginerul şef de producţie al fabricii arădene.

"Ultimul mohican"

Muncitorii au lucrat mai bine de jumătate de an la toate elementele artistice, sculptate cu mare atenţie. Mobilierul a fost executat manual în proporţie de 75 la sută. Singurul angajat al fabricii care a participat la proiect şi mai lucrează la fabrica de mobilă este poreclit acum de colegi "Ultimul mohican". Dinu Lazăr îşi aminteşte de exigenţele celor care au supravegheat direct lucrările. "Munceam şi o zi întreagă la sculparea unui singur element, pentru ca să iasă perfect. Asta cu oamenii lui Ceauşescu în spatele nostru, care deşi nu se pricepeau prea mult, găseau mereu câte o chichiţă şi ne puteau să refacem tot", povesteşte "Ultimul mohican".

Maistrul Dinu Lazăr crede ca biroul i se potrivea perfect lui Ceuşescu, pentru că este impunător şi foarte încărcat cu elemente decorative. "Aşa a venit comanda, să fie foarte încărcat şi cu multe elemente sculptate manual. Scaunul a fost o piesă extrem de importantă şi a fost încercat de mulţi specialişti înainte a se aproba lucrarea", spune maistrul arădean.

Mobilă cât o vilă

Din cauza încărcăturii istorice, dar şi a volumului mare de muncă depus pentru realizarea cabinetului, fabrica arădeană se laudă şi astăzi cu piesa de rezistenţă pe care o deţine. Biroul, care stă de 15 ani în depozitul fabricii, este evaluat acum la 300.000 de euro, tot atât cât costă o vilă în oraş.

Deşi de mobilierul unicat au fost interesaţi mai mulţi magnaţi arabi, şeici şi chiar artistul Elton John, fabrica arădeană, în proprietatea căreia a rămas biroul, nu a reuşit niciodată să-l vândă.

"În aceşti 15 ani au fost interesaţi de biroul dictatorului o serie de magnaţi internaţionali şi chiar vedete, cum ar fi Elton John, cu care am avut corespondenţe pe marginea achiziţionării. Cei mai mulţi care ne-au căutat sunt oameni de afaceri arabi, însă nu s-a ajuns la un acord cu nici unul pînă acum", spune Ovidiu Ilie.

Preţul de 300.000 de euro este "uşor negociabil", dar nu prea mult, pentru că, spun reprezentanţii fabricii, cine va dori să aibă mobila unui dictator va trebui să plăteasca scump acest moft.

"Munceam şi o zi întreagă la sculparea unui singur element, pentru ca să iasă perfect. Asta cu oamenii lui Ceauşescu în spatele nostru, care deşi nu se pricepeau prea mult, găseau mereu cîte o chichiţă şi ne puteau să refacem tot"

Dinu Lazăr ("Ultimul mohican"), maistru tâmplar IMAR

OFERTĂ PE INTERNET. Reprezentanţii fabricii de mobilă spun că biroul realizat pentru dictator este mostra cea mai bună a măiestriei meşterilor şi sculptorilor pe care-i are, fiind decişi să scoată bani frumoşi de pe urma muncii depuse. Fabrica arădeană speră că va reuşi, în cele din urmă, să vândă biroul lui Ceauşescu la expoziţiile internaţionale sau în cadrul unei licitaţii, ce urmează să fie organizată în acest an. Pentru a populariza piesele unicat, fabrica arădeană şi-a creat un site pe internet, unde a plasat fotografii ale biroului ce trebuia ocupat Ceauşescu.

CONSTRUCŢIE DE CARTEA RECORDURILOR. Casa Poporului a fost dovada supremă a megalomaniei lui Nicolae Ceauşescu. Ideea de a construi imensa clădire i-a venit dictatorului la sfârşitul anilor '70. La ea au lucrat 20.000 de persoane, dintre care o mare parte au murit, din cauza condiţiilor grele de lucru. Suprafaţa totală de 330.000 de metri pătraţi face din clădire a doua ca mărime în lume, după Pentagon (sediul Departamentului Apărării de Stat al SUA), a treia ca volum şi cea mai mare cu destinaţie administrativă. Volumul construcţiei (2.550.000 de metri cubi) este comparabil cu cel al piramidei Quetzalcoat din Mexic şi surclasează piramida lui Keops din Egipt. Giganticele săli de recepţie sunt comparabile, doar ca mărime, cu celebrele Coloane din Luxor. Clădirea are nu mai puţin de 6.000 de încăperi. Cabinetul nr. 1, respectiv biroul dictatorului, era programat pentru a fi mobilat la sfârşitul lui 1989, urmând să fie ocupat de Ceauşescu din 1990. Mobilierul, realizat la Arad, nu a mai ajuns la destinaţie, zăcând într-un depozit de 15 ani.

"În aceşti 15 ani au fost interesaţi de biroul dictatorului o serie de magnaţi internaţionali şi chiar vedete, cum ar fi Elton John, cu care am avut corespondenţe pe marginea achiziţionării"

Ovidiu Ilie, inginer şef producţie IMAR