Cu câteva zile în urmă, Asociaţia Naţională de Rock şi Pop a Germaniei i-a conferit premiul pe 2004 echivalent al "Oscar"-ului în domeniu unei vedete născute la Timişoara.

Multrâvnitul premiu se înscrie pe lunga listă a trofeelor obţinute, de câţiva ani, în toate locurile de pe glob unde au dat concerte - Germania, Franţa, Statele Unite ale Americii, Austria, Italia, Danemarca, Polonia, Lituania, Elveţia - de trupa Silverwood şi steaua ("uraganul", cum o dezmiardă presa de specialitate) Miruna.

Chiar dacă, teoretic, se înscria în categoria "decreţeilor", Miruna a fost o rază de soare pentru tânăra familie Mureşianu. A crescut înconjurată de grijă şi afecţiune; aşa cum îi şade bine unei fetiţe de familie bună, a fost dată la muzică şi balet, a făcut gimnastică, apoi tenis, ajungând, în anii de juniorat, chiar la nivel de performanţă.

Aplecare spre muzică avuseseră ambii părinţi; tatăl cântase în corul Universităţii Bucureşti, dirijat, pe vremea aceea, de nimeni altul decât Marin Constantin, pe când frumoasa ei mamă evoluase în sonore formaţii rurale de profil din zona Bocşei natale. Miruna părea atrasă mai mult de chitară, în egală măsură, şi de compoziţie; cea dintâi s-a brodat pe canavaua poeziei "Iarna pe uliţă", cea mai recentă poartă numărul o mie... Avea doar şase ani când a urcat pentru întâia oară pe o scenă; la nouă ani cânta deja la Casa Studenţilor, în compania unor stele folk precum Mircea Baniciu, Nicu Alifantis ori Ştefan Hruşcă. Fonoteca Studioului de Radio Timişoara păstrează încă una dintre primele creaţii-Miruna, "Balada unui greier mic". Peste câţiva ani, avea să cânte, la Sala "Olimpia", o melodie a formaţiei prohibite, pe-atunci, (din pricina emigrării "ilegale") "Phoenix", "Canarul", dar şi o baladă irlandeză, cântată în original, răsplătită fiind cu şuvoaie de aplauze.

În decembrie 1989, Miruna Mureşianu era studentă în anul II Engleză la filologia timişoreană şi componentă a trupei Teatrului German de Stat, pe scena căruia apărea în dublă ipostază: actriţă şi solistă. Frumoasă şi cu personalitate fiind, a fost poftită în echipa Televiziunii Libere Timişoara, post asiduu vizitat, pe-atunci, de mai toate telecomenzile locuitorilor urbei. La scurt timp, chipul şi vocea Mirunei au intrat în casele românilor graţie emisiunii de pe canalul I al televiziunii naţionale, "Album duminical", pe care l-a moderat cu farmec şi căldură. La un moment dat, i s-a propus să rămână în Bucureşti, idee care nu i-a surâs însă. De acest interval de timp se leagă debutul ei pe marele ecran, în filmul lui Anghel Mora, "Kilometrul 33", precum şi ciclul de talk-show-uri realizate la postul RTL Veronique, din Amsterdam.

În vara anului 1990, Miruna Mureşianu s-a măritat cu muzicianul timişorean Tix Kovacs, stabilit în Germania. La Nurnberg, proaspăta soţie a descins echipată doar cu o chitară, sacul de dormit, o valijoară şi ceea ce i se păruse a fi o mică avere: 150 de mărci şi 25 de dolari. A găsit relativ repede de lucru, în sfera managementului comercial, la un mare lanţ de magazine. Curând, printr-o fericită întâmplare legată tot de un timişorean, bunul lor prieten de-acasă Nicu Covaci, liderul grupului "Phoenix", Miruna şi Tix Kovacs s-au apucat cât se poate de serios să cânte iar. Cei doi au fondat, împreună cu alţi trei muzicieni, în '94, formaţia country "Southern Pacific Line". Dintr-o pură întâmplare, câteva luni mai târziu, Miruna Mureşianu a fost nevoită să intre, peste noapte, în trupă, înlocuind-o pe titulara devenită indisponibilă. Succesul stârnit de evoluţia noului star country "Miru" a fost şi-a rămas, de-atunci, inegalat în patria ei de adopţie.

În 1998, după o ruptură în interior de formaţie, "Southern..." devenea "Silverwood", după numele unei pitoreşti zone din apropierea Los Angeles-ului, loc în care formaţia îşi făcuse primul clip-trăsnet şi-ntâiul turneu transoceanic de proporţii. Sfârşitul de an le-a adus laurii aferenţi celui mai semnificativ debut muzical al lui '98, acestora adăugându-li-se, la capătului lui 1999, premiul I la"Country Album Charts". Apoi, în trombă, au urmat trofee onorând "Entertainer of the Year", "Live Act of the Year", Albumul anului, Marele premiu european pentru muzică country. La 22 noiembrie 2004, într-o ambianţă ca de Hollywood, la Hamburg, "Silverwood" a primit râvnitul "Oscar" pentru muzică, "Deutscher Rock und Pop Preis". Miruna a păşit topită de emoţie pe un covor roşu leit celui pe care păşesc cei ce urmează a prelua cel mai râvnit dintre însemne. O statuie asemănătoare acesteia stă, de câteva zile, la loc de cinste în panoplia excepţionalei trupe internaţionale din Germania.

Miruna a rememorat, pentru BĂNĂŢEANUL, câteva dintre momentele greu de uitat din concertele pe care le-a susţinut până în prezent. Primul s-a petrecut la un concert în Danemarca: "Preparasem o chitară cu pirotehnică, care urma să ia foc pe scenă. Cu un concert înainte, chitara nu luase foc din cauza vântului puternic. De frică să nu se repete situaţia, colegul care jongla cu instrumentul a deschis gazul de la jumătatea cântecului; mult prea devreme! Gazul compresat sub formă lichidă a început să curgă pe mantoul lui şi pe scenă. Când a ajuns scânteia, dintr-odată totul în jurul lui fusese cuprins de flăcări. Noi stăteam stupefiaţi pe scenă, publicul urla; el a rfidicat chitara încet şi a ieşit suveran de pe scenă, ca şi cum aşa ar fi trebuit să fie. Abia în spatele scenei, a cerut: apă! Un extinctor! Apă! Publicul era ca scos din minţi de <<efectul>> nostru de scenă. Având mantoul şi o pălărie, nu şi-a ars nici un fir de păr, iar concertul nostru a intrat în legendă. Asemenea altuia, când un dansator a alunecat ţinându-mă de umăr şi eu mi-am fisurat maxilarul. Am revenit pe scenă, publicul necontenind să-mi strige numele; am izbutit să termin spectacolul. La ambulanţă n-am fost în stare să scot un cuvânt, dar asta nu m-a salvat să dau un autograf surorii-şefe".

Succesul - mare şi durabil - de care se bucură excepţionala vedetă a trupei country germane "Silverwood" n-a schimbat defel stilul de viaţă al ex-concitadinei noastre Miruna Mureşianu. Viaţa ei se derulează, constant, pe trei paliere: job-ul în management comercial, cel muzical ("de suflet"!), dar şi regia de teatru. Înainte de toate rămân însă, pentru totdeauna, cei care i-au dat viaţă: "Mai presus de premii, fani, succese şi reuşite, cea mai mare satisfacţie a mea a fost şi va rămâne întotdeauna să văd ochii părinţilor mei strălucind de fericire şi împlinire. Lor le datorez omul din mine şi dragostea pentru tot ce fac".

Orice poveste de iubire, cât o fi ea de frumoasă, poate ajunge la capăt, ceea ce nu înseamnă defel că "ea" şi "el" nu rămân buni prieteni, redutabili colegi de echipă. Miruna şi Tix ilustrează demn şi frumos acest adevăr al vieţii. Fiecare dintre ei merge mai departe însoţit de altă "jumătate"; bărbatul care a cucerit inima artistei este originar tot din România... Lui i-a dedicat "Miru" una dintre cele mai copleşitoare compoziţii de pe ultimul album "Silverwood", datat septembrie 2004, ("My Side of Town"), intitulată "Good Morning, my Love!".

Ce înseamnă pentru Miruna "mai departe"? "Violonista Midori spunea: arta se naşte din sentimente, marea artă, din dragoste şi arta eternă, din pasiune. Pentru mine, mai departe înseamnă să nu pierd niciodată această credinţă!".

PE SCENĂ, DE LA ŞASE ANI. La şase ani a urcat pentru întâia oară pe o scenă, la Timişoara. La nouă ani cânta la Casa Studenţilor, în compania unor stele folk precum Mircea Baniciu, Nicu Alifantis ori Ştefan Hruşcă. Zilele trecute a primit, în Germania, un premiu echivalat cu "Oscarul" în muzică.

UN NOU SOUND. Fiecare show - "cel mai cel" s-a petrecut, în faţa a 60.000 de spectatori, la Nurburgring -, fiecare CD, DVD, videofilm al trupei poartă inconfundabila notă "Silverwood", imprimată, în proporţie covârşitoare, de steaua ("uraganul", cum o dezmiardă presa, marele public, numeroasele fan-cluburi) Miruna. Ea a adus "noi carate performance-ului în materie de country: elemente de teatru, coregrafie, entertainment şi muzică". În lumea show-biz-ului german, în locurile de pe glob unde şi-au prezentat spectacolele - Statele Unite ale Americii, Franţa, Austria, Italia, Danemarca, Polonia, Lituania, Elveţia -, se vorbeşte, se scrie despre un "sound" şi-un "show" de "Silverwood", capabile să umple cu vârf orice sală, orice stadion, cât de încăpătoare or fi fiind.

ÎN TOPURI. Miruna a declarat, pentru BĂNĂŢEANUL, că pentru Silverwood anul 2005 va sta, în primul rând, sub semnul prezentării albumului "My Side of Town" în Europa. În ce priveşte prezenţa în topuri: "Până în prezent, suntem pe locul II în top-ten-ul Germaniei, pe locul opt în Franţa, Danemarca - 4, Elveţia - 3, iar în Olanda, pe prima poziţie, cu single-ul "Pocket Kisses". După turneul din Anglia, din februarie, trebuie să ne ocupăm de prezentarea discului în Canada şi Australia; este în discuţie, eventual, şi partea asiatică".

ALBUME. Miruna şi Silverwood au scos până acum mai multe albume: "Drive" (2000), "The live Album" (2001), "Crazy little Love Song" (single, 2002), "Live at Nurburgring" (DVD 2003). "My Side of Town", (septembrie 2004).

"Miru" spune că toate îi sunt dragi, însă cel mai aproape de suflet îi este "My Side of Town", pentru că o reprezintă: "E un aliaj de influenţe din pop, brit-pop, rock şi jazz, cu elemente country - e muzica Silverwood! Aşa de complex cum ne prezentăm pe scenă, aşa de complex e şi CD-ul în structura lui. Aşa de multilateral cum e gustul nostru muzical, aşa sunt şi piesele. Aşa suntem noi/eu/Silverwood acum!".

PREMII. Laurii au însoţit fiecare pas făcut de Silverwood: "Best Newcomer of the Year" a fost urmat de premiul I la "Country Album Charts", "Entertainer of the Year", "Live Act of the Year", Albumul Anului, Marele Premiu European pentru Muzică Country, culminând, în septembrie 2004, cu echivalentul "Oscar"-ului: "Deutscher Rock und Pop Preis".