Când a călcat pentru prima oară într-o sală de karate, Alex Tocuţ avea doar şapte ani şi pete de cerneală pe mâini. Fiind un copil plăpând, în primul an nu a ieşit în evidenţă. "Nu se putea concentra. Îi povesteam un anumit lucru, iar el se uita pe pereţi", povesteşte antrenorul lui Alex, Cătălin Costinaş. Dar, la un moment dat, Alex şi-a dat drumul. "L-am văzut efectuând lovituri pe care nici seniorii nu le reuşesc. Este un fel de Van Damme", spune antrenorul zâmbind.

Campion la 12 ani

Pentru a ajunge la performanţele actuale, Alex s-a antrenat de trei ori pe săptămână, timp de patru ani. Acest efort nu au fost fără folos şi, în doar doi ani, el a devenit destul de bun pentru a participa la concursuri naţionale şi internaţionale. Toate acestea au culminat anul trecut, la Campionatul European desfăşurat la Timişoara, unde Alex, deşi cântăreşte doar 28 de kilograme, a devenit campion european la kata (luptă imaginară cu mai mulţi adversari), kata pe echipe şi vicecampion la kumite (luptă liberă cu un singur adversar), el fiind învins în finală chiar de un coechipier, Paul Leucuţa. Deşi este bucuros de victoria colegului, Alex îşi aminteşte cu părere de rău de acea finală. "Aş fi putut să-l înving, însă nu am reuşit să mă concentrez destul", spune campionul.

La flotări

Însă concursul de care îşi aduce aminte cu cea mai mare plăcere este cel de anul trecut, de la Termoli, în Italia. Nu neaparat din cauza rezultatelor, ci pentru că a fost prima dată când a participat la un concurs în străinătate şi pentru că putut să meargă pe plajă. "După concursul de kata, unde am luat locul doi, am avut o zi liberă. Am mers la mare, pe plajă unde ne-am îngropat în nisip. A fost foarte fain", îşi aminteşte Alex.

Toate aceste participări, coroborate cu medaliile excelente pe care le-a obţinut, i-au adus lui Alex un grad mare în karate, el obţinând anul trecut centura albastră.

Pentru că are această centură, Alex are şi mai multe responsabilităţi. În sala de antrenament, el poate chiar să le de-a ordine celor mai mari, dar cu grade inferioare. "Dacă ar dori, Alex i-ar putea pune pe aproape toţi cursanţii la flotări, însă el nu abuzează de această regulă", ne spune senseiul Cătălin Costinaş.

"Bătăuşul" paşnic

Deşi a reuşit să învingă adversari cu 20 de kilograme mai grei ca el, Alex nu abuzează de cunoştinţele pe care le-a căpătat şi, în afara ringului, el nu răspunde la provocări. "Colegii mei ştiu că fac karate şi nu se leagă de mine. Până acum nu m-am bătut la şcoală şi nici nu vreau să mă bat", spune Alex.

Alex s-a aflat doar o singură dată în situaţia de a se folosi de ceea ce a învăţat. "Eram în faţa şcolii şi un băiat mai mare s-a luat de mine. I-am spus să termine, nu a vrut, aşa că i-am dat un picior şi am plecat".

"Pe cât posibil, eu încerc să-i conving să nu folosească ceea ce învaţă aici în rezolvarea disputelor", spune senseiul lui Alex, care a încercat să urmeze această cale. Până acum, a reuşit.

CLUBUL ZANSHIN. Înfiinţat în 1991, clubul "Zanshin", care în traducere înseamnă "spiritul luptătorului", este unul dintre cele mai bune cluburi de karate din Timişoara. De-a lungul anilor aici s-au antrenat mai mulţi campioni naţionali şi internaţionali, aproximativ 60 la sută din lotul actual participând la concursuri. La aceeaşi categorie de vârstă ca şi Alex Tocuţ, medaliaţii clubului sunt Paul Leucuţa, campion european la kumite, Andreea Popescu şi Oana Galgău.

SHOTOKAN. Gichin Funakoshi este considerat ca fiind părintele karate-ului modern. Născut în 1868 pe insula Okinawa, el a început să studieze karate de la 11 ani cu doi dintre cei mai mari maeştrii ai vremii. El a devenit atât de bun încât a avut dreptul să fie iniţiat în toate stilurile majore de karate predate în acea vreme în Okinawa.

În 1936, Funakoshi şi-a construit primul său dojo în Tokio. Studenţii lui l-au numit Shotokan, adică Clubul lui Shoto, acesta fiind pseudonimul lui Funakoshi. Deşi maestrul nu a dat niciodată un nume stilului de karate predat, numele sălii de antrenament a rămas numele stilului.

Cătălin Costinaş, antrenorul lui Alex