În septembrie 2002, confrom noului decret de circulaţie pe drumurile publice, Primăria a interzis căruţaşilor să mai circule prin oraş, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 251. O mulţime de ţigani au protestat atunci în faţa prefecturii, susţinând că, în condiţiile date, nu mai pot să umble după fier vechi, aceasta fiind unica lor sursă de venit. La jumătate de an după aceea, Consiliul Local a revenit asupra problemei căruţaşilor şi a modificat hotărârea iniţială: "Se interzice acesul şi circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală pe raza Municipiului Timişoara, în scopul asigurării fluenţei şi siguranţei traficului. Circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală se va realiza numai pe străzile lăturalnice situate la periferia oraşului şi care vor fi aprobate de către Comisia de Circulaţie din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, în urma analizării solicitărilor, pentru fiecare solicitant în parte", spune articolul 1 din Hotărârea Consiliului Local 51, din 25 martie 2003. Şi aşa, fiecare căruţaş din Timişoara, s-a dus la primărie pentru i se întocmi traseul.

Familia Schneider caută, zi de zi, fier vechi. Are aprobare de la primărie, dar nu pentru a aduna fier vechi, ci pentru a circula cu căruţa pe anumite străzi. Capul familiei, Carol Schneider, pleacă dis-de-dimineaţă de acasă, din cartierul Kuncz, pe traseele aprobate de comisia de circulaţie, în funcţie de destinaţiile din oraş pentru care a optat. Câteva zile umblă prin locuri necirculate în căutare de fier vechi. Locuri bune sunt malurile Begăi şi terenurile virane din preajma fabricilor din zonele industriale. Pentru colectare i s-au aprobat trei trasee, nu îndeajuns de lungi pentru nevoile lui. Punctele terminus sunt străzile Ion Creangă, Strugurilor sau Griviţa, în funcţie de traseul pe care, bazându-se pe intuiţie, îl alege dimineaţa. După vreo trei-patru zile de căutări şi săpături, căruţa se umple de tot felul de fiare. Atunci începe marea călătorie spre locul unde se colectează fierul vechi: la ieşire din Timişoara, pe Calea Şagului, la firma Muller Guttenbrunn Recycling.

În căruţa lui, la care este înhămat calul Voicu, Carol Schneider poate transporta cam 300 de kilograme de fier. De dimineaţă până seara, pe arşiţă, omul parcurge zeci de kilometri pe drumurile ocolitoare ce mărginesc Timişoara, pentru a preda fierul vechi în schimbul a câteva sute de mii de lei. Traseul lui, precum şi al celorlaţi 22 de căruţaşi din Kuncz, este următorul: Cartier Kuncz - str. Torac - bd Industriilor - str. Venus - Calea Urseni - str. Musicescu - str. Islaz - Gara de Sud - str. Ceferiştilor şi de acolo, pe câmp, până la centrul de colectare.

Un kilogram de fier vechi costă 2.500 de lei, ceea ce înseamnă că la un transport, Carol Schneider câştigă în jur de 700.000 de lei. "E puţin. Abia avem ce mânca după banii ăştia", spune bărbatul pe care îl aşteapă acasă soţia şi câţiva copii. Unul dintre ei, mezinul familiei, îl însoţeşte la căutat de fier vechi. În loc să fie la grădiniţă, Laurenţiu Schneider, de numai cinci ani, doarme în căruţa tatălui său, în carcasa unei maşini de spălat. "Nu pot să-l dau la grădiniţă. Îi trebuie haine, caiete, iar noi abia avem ce mânca", spune culegătorul de fier vechi.

Fierul vechi din Timişoara, cel puţin cel aflat la vedere a cam fost strâns, iar ţiganii se plâng că le este din ce în ce mai greu să găsească. Ce va face Stelian când va creşte? Probabil acelaşi lucru ca şi tatăl său. Neoferindui-se o educaţie, nu va avea altă alternativă decât să facă ceea ce a învăţat în copilărie: să adune fier vechi. Dacă va mai rămâne.

CĂRUŢE REŢINUTE. Anul acesta, Comisia de Circulaţie din cadrul Primăriei Timişoara, împreună cu poliţia, a dat 35 de amenzi căruţaşilor care nu şi-au respectat traseul, intrând în oraş (foto). Conform legii, amenzile sunt cuprinse între 3 şi 5 milioane de lei, plus reţinerea în custodie a căruţelor în spaţiul deţinut de RETIM pe Calea Şagului. În prima zi, căruţaşii pot achita jumătate din minim din amendă. La ultima razie, înainte cu două săptămâni de alegeri, au fost reţinute zece căruţe. În momentul de faţă, la RETIM se mai află trei căruţe stricate pentru care proprietarii au considerat că nu mai merită recuperate.

BANI DE MÂNCARE. Alexandru Virag, lider al ţiganilor din Kuncz, spune că în cartier sunt 22 de familii de căruţaşi care trăiesc de pe urma fierului vechi şi încă trei care se ocupă cu acelaşi lucru, însă au maşini şi remorci. "Căruţaşii pleacă seara şi se întorc la lăsarea întunericului. Un singur căruţaş poate duce 300, maximum 400 de kilograme de fier vechi la un transport. Cantitatea asta se adună cam în patru zile. Banii primiţi abia îi ajunge să-şi hrănească familia", spune Alexandru Virag.

Alexandru Virag, lider al ţiganilor din cartierul Kuncz

Culiţă Chiş, şef Birou Transporturi din cadrul Primăriei Timişoara