de Petrina CALABALIC

Până la 83 de ani, Ileana Brâncău din satul arădean Miniş a fost o femeie ca oricare alta. De fapt, aşa şi pare. Locuişte împreună cu fiul ei într-o casă obişnuită de la ţară. În curte are câteva păsări, în grădină - viţă-de-vie, iar în casă lucruri modeste şi un televizor care prinde un singur program. Cu toate acestea, bătrâna este vedetă. Cel puţin în Miniş, unde toată lumea ştie că Ileana Brâncău a jucat, în 2002, într-un film în Austria.

Cea mai bătrână

Regizorului Michael Haneke, câştigător al festivalului de film de la Cannes în 2001, a filmat în 2002 lungmetrajul "Le temps du loup" ("Vremea lupului", în traducere). Printre personajele filmului se numără şi o bătrână bolnavă, care apare în mai multe scene. Soţia regizorului, plecată din Miniş, i-a sugerat acestuia că ar putea găsi acolo femeia potrivită pentru rolul acela. Aşa că, la începutul anului 2002, în Miniş se răspândise vestea că se caută bătrâne care să joace într-un film din Austria. În competiţie au intrat cinci femei, dintre care regizorul a ales-o pe cea mai bătrână. Ileana Brâncău avea atunci 83 de ani.

La Viena

Femeia nu mai fusese în străinătate şi nu numai că n-avea paşaport, dar îşi rătăcise şi certificatul de naştere. Spre mirarea ei, austriecii s-au ocupat de tot: "Au mers la Vărădia, unde m-am născut, şi au scos certificat de naştere. Apoi au mers la Săvârşin, unde am fost măritată prima dată. Mi-au făcut paşaport şi viză pentru Austria de la Bucureşti. Au cheltuit cu mine vreo trei milioane", spune bătrâna. Ileana Brâncău a plecat în Austria în luna martie, a petrecut pe platourile de filmare toată luna aprilie şi a revenit în Miniş în mai. "Am fost plecată cinci săptămâni. Prima săptămână am stat la Viena şi restul undeva lângă graniţă, unde au făcut filmul."

Leacul dulce

Ileana Brâncău a jucat în film rolul unei bătrâne bolnave şi nu a avut de rostit nici o replică. În schimb, a comunicat prin expresivitatea privirii. Din prima scenă filmată, bătrâna din Miniş îşi aminteşte: "Regizorul o zâs cătră mine să stau culcată. Nişte nepoate de-ale mele din film mi-or dat apă şi o bomboană. Cică-mi dădeau leacuri, că eram bolnavă", râde bătrâna de trucul folosit de regizor. "M-au culcat frumos înapoi şi am stat aşa şi m-am uitat la aparat. Apoi a venit un om mai bătrân ca mine şi s-a aşezat pe pat la capul meu. După aceea au venit doi şi unul dintre ei m-a luat în braţe şi a ieşit cu mine din cameră."

O săptămână cu targa

O altă scenă, care a fost filmată în decurs de o săptămână, este una în care bătrâna este dusă cu targa spre o pădure. "O săptămână m-au tot dus cu targa", spune Ileana Brâncău. "Într-o zi mi-au zis să mă aşez pe o geantă de bagaje de lângă linia de tren. Da' io nu m-am aşezat bine şi-am căzut pe jos, într-o parte. După ce m-am ridicat, toţi actorii, regizorul şi oamenii care filmau au strigat <Bravo!> şi m-au aplaudat", îşi aminteşte bătrâna.

Şampania finală

Impresionată de experienţa trăită pe platoul de filmare, Ileana Brâncău povesteşte: "În fiecare dimineaţă regizorul vorbea cu toţi şi ne pupa pe obraji. Ştia şi puţin româneşte. De cinci ori pe zi ne dădeau de mâncare. Era o masă întinsă pe care erau de toate: îngheţată, ciocolată, prăjituri, mâncare, aracola... Nici nu puteai să mănânci atâta cât era acolo. Ne mai dădeau şi bani, să avem de cheltuială în fiecare zi. Din aceia mi-am luat papuci, capoturi şi o bluză neagră cu ciucuri albi", spune Ileana Brâncău.

La sfârşitul filmărilor, toţi actorii, inclusiv bătrâna din Miniş, au benchetuit aşa cum se obişnuieşte la astfel de evenimente: cu muzică, şampanie şi mâncare bună.

O şansă târzie

În luna mai, Ileana Brâncău s-a întors la Miniş cu o sută de milioane de lei, onorariul pentru rolul jucat, bani cu care şi-a reparat casa. Şi cu cinci rânduri de haine negre la fel, costumaţia ei din film, cadou de care este foarte încântată. Astăzi, la cele doar 30 de kilograme şi cei 85 de ani, Ileana Brâncău este dispusă oricând să repete experienţa. Şi este convinsă că, dacă ar fi avut această şansă în tinereţe, astăzi ar fi fost o actriţă cunoscută.

FILMUL, PE SCURT. "Le temps du loup" este o coproducţie Franţa - Austria - Germania. Ca gen, filmul este o dramă apocaliptică. Totul porneşte de la o câteva persoane care, în urma unui dezastru, vor să se refugieze în locuinţa de vacanţă de la ţară. O dată ajunşi acolo, aceştia constată că în casa lor s-au mutat nişte străini care trăiesc după cu totul alte reguli şi principii. Nimic nu mai este ca înainte. Regizorul austriac Michael Haneke a preluat titlul din poemul germanic Codex Regius, care descrie timpul dinaintea sfârşitului lumii.

DESTIN DE VEDETĂ. Ileana Brâncău s-a născut în 1918, la Vărădia. Nu mai ştie în ce an s-a căsătorit la Săvârşin, cu Gheorghe Guran. În ianuarie 1944 acesta se afla în război la Odessa, iar ea era gravidă şi aştepta să nască. Regina Maria, care obişnuia să stea de vorbă cu oamenii şi să se plimbe prin Săvârşin, a văzut-o cu burta mare şi a întrebat-o dacă soţul ei este acasă. Aflând că e în război, regina i-a scris comandantului acestuia, iar soţul Ilenei a fost trimis de pe front acasă. Bărbatul a ajuns la timp acasă pentru a asista la naşterea fiului său Vasile, pe 28 ianuarie. Când Ileana avea 39 de ani, soţii Guran au divorţat din pricina numeroaselor femei cu care se-ncurcase Gheorghe. Chiar în timpul procesului de divorţ, de Ileana s-a îndrăgostit Petru Brâncău din Miniş, cu 15 ani mai în vârstă ca ea. Acesta tocmai divorţa şi el de prima soţie. Cei doi s-au căsătorit în grabă, fiindcă lui Petru Brâncău îi era frică să n-o ia altul pe frumoasa Ileana. Petru Brâncău a murit în urmă cu 13 ani, fără a şti ce talent a ţinut lângă el timp de aproape 25 de ani.

"În fiecare dimineaţă, regizorul vorbea cu toţi şi ne pupa pe obraji. De cinci ori pe zi ne dădeau de mâncare: îngheţată, ciocolată, prăjituri, aracola... Nici nu puteai să mănânci atâta. Ne mai dădeau şi bani de cheltuială. Din aceia mi-am luat papuci, capoturi şi o bluză neagră cu ciucuri albi"

Ileana Brâncău, 85 de ani, actriţă din Miniş