Rezolvare la Timişoara

BĂNĂŢEANUL a relatat, la vremea respectivă, îngrozitoarea crimă care a zguduit capitala Suediei. Victima a fost ucisă cu cuţitul, tranşată şi aruncată în mare. Poliţiştii suedezi au numit acest caz "Crima secolului" şi l-au rezolvat la Timişoara. În toamna lui 1998, o femeie a alertat poliţia din Stockholm, pentru că vedea pe fereastră o femeie care arunca pachete cu gunoaie în apă golfului din apropiere. La faţa locului, poliţiştii aveau să facă una dintre cele mai macabre descoperiri din carieră.

Carne dezosată

În sacii de gunoi, aduşi de valuri la mal, au fost găsite resturi umane. Carnea era dezosată şi pusă într-un sac. În altul fuseseră găsite numai oase. În cel de-al treilea sac se aflau rămăşiţele capului. Acesta fusese prăjit în cuptorul unui aragaz pentru a nu mai putea fi recunoscut. Marcaţi de oroarea descoperirii, anchetatorii au denumit acest caz "crima secolului". După săptămâni de muncă, poliţiştii suedezi au reuşit să reconstituie cadavrul şi fizionomia victimei. Victima a fost recunoscută chiar de către fiul său. Victima se numea Iosif Gabriel Kisch, avea 81 de ani şi era un român plecat în Suedia în urmă cu foarte mulţi ani.

Emigrantul

Timişoreanul Iosif Gabriel Kisch s-a stabilit la Stockholm imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial. S-a căsătorit şi a avut un fiu, acum în vârstă de 52 de ani. În 1994, rămas văduv, Iosif s-a întors pentru câteva luni la Timişoara, unde avea rude. Aici a cunoscut-o pe Maria, o femeie de 41 de ani, divorţată, care avea o fată. Bătrânul Kisch s-a întors în Suedia împreună cu timişoreanca, urmând să se căsătorească. În ciuda împotrivirii fiului său, cu care a rupt din acest motiv orice relaţie. Maria era mai tânără decât mirele cu 36 de ani.

Urmele

Anchetatorii au descins la domiciliul din Stockholm al familiei Kish. Poliţiştii au demontat gresia, faianţa şi instalaţiile sanitare din casă, găsind în final urme de sânge. În cuptorul de la aragaz au descoperit de asemenea câteva resturi de sânge şi fire de păr. Cum era de negăsit, Maria Kisch, soţia victimei, devenise prima suspectă. Ea a fost dată în urmărire internaţională de poliţia suedeză, care a trimis un fax şi autorităţilor româneşti, solicitând sprijin în rezolvarea acestui caz.

Timişoara şi retur

Maria plecase din Suedia la scurt timp după ce poliţiştii au descoperit cadavrul. Destinaţia: Timişoara. A citit într-un articol dintr-un ziar local din Timişoara că poliţia suedeză o bănuieşte. S-a întors în Suedia, unde a fost imediat arestată. Ea nu a recunoscut niciodată că ar fi săvârşit teribila atrocitate. Suedezii au cerut autorităţilor române o comisie rogatorie (echivalentul unei cereri de asistenţă juridică internaţională prin care autoritatea unui stat solicită autorităţilor altui stat să efectueze acte de urmărire penală într-un caz concret). La Timişoara s-au deplasat doi poliţişti din Stockholm.

Indicii de la fiică

O percheziţie la domiciliul timişorean al Adrianei B., fiica Mariei Kisch, a scos la iveală dovezi hotărâtoare. Un lucru spus de acesta i-a ajutat pe anchetatori, constituind un indiciu interesant. Adriana B. a declarat că, ultima dată când a venit din Suedia, mama ei nu mai suporta carnea şi salamul, i se făcea greaţă numai când le vedea.

Primul verdict

Dosarul a fost trimis în judecată. La instanţa de fond, timişoreanca a fost achitată. Probele administrate au fost doar circumstanţiale sau indirecte, iar Maria nega cu vehemenţă că ar fi asasină. În urma apelului înaintat Curţii Regale de Apel, în final, femeia a fost condamnată la 18 ani de închisoare.

Pe viaţă

Instanţa românã i-a echivalat condamnarea Mariei Kisch cu o pedeapsã cu închisoarea pe viaţã, femeia fiind extrãdatã vinerea trecută, pentru a fi încarceratã într-un penitenciar din România. Condamnata a fost adusã vinerea trecută în România, sub pazã strictã, fiind însoţitã de opt ofiţeri ai Poliţiei suedeze şi predatã colegilor români.

	SOCANT