Desene pentru Disney
Belkys Castillo are 24 de ani și de când se știe este îndrăgostită de desenele animate. În copilărie îi plăceau atât de mult încât, la doar patru ani, a inventat un personaj extraterestru pe nume Casi pe care îl desena în fel și fel de ipostaze. Mai târziu, în anii de studiu la Liceul de Arte din Caracas, Belkys visa să ajungă desenator la "Walt Disney", în Statele Unite ale Americii. Pentru a se antrena, săptămână de săptămână publica în revista școlii câte o pagină de benzi desenate cu dialogurile aferente. Personajele erau trei papagali și-un câine, inspirați de animalele de casă ale unei prietene. "Colegii erau atât de încântați de desene și de discuțiile personajelor încât mă întrebau pe coridor ce se va întâmpla în următorul episod", povestește Belkys. Și-a trimis desenele și animațiile la Disney, însă răspunsul nu a fost cel mult așteptat: "Mi-au spus că am talent, că animațiile mele sunt foarte bune, însă să-i anunț atunci când mă mut în SUA, fiindcă ei nu angajează decât rezidenți".
Prima ninsoare
Unul dintre motivele pentru care tânăra venezuelană s-a stabilit în România este faptul că s-a născut la București, mama ei fiind româncă. A plecat în Venezuela când abia împlinise doi ani.
În 1998, după doi ani de studiu la Facultatea de Arte din Caracas, Belkys Castillo a decis să o ia de la capăt în Timișoara, orașul în care au studiat și părinții ei. Așa a devenit studenta Facultății de Arte a Universității de Vest. "Am ajuns în noiembrie. Era frig, a trebuit să-mi cumpăr haine. Tot atunci am văzut prima dată cum ninge. Întâi am crezut că-s fulgușoare de pasăre, după aceea mi-am amintit de la televizor că e zăpada", își amintește Belkys.
"Anotimpurile se schimbă"
"Am venit pentru că voiam să plec în străinătate. În Statele Unite e greu de plecat și, dacă tot cunoșteam cât de cât limba, am zis să vin în România. Mă săturasem de Venezuela. Deși economic e mai bine acolo, violența e foarte mare. Eu nu am ieșit niciodată după ora șapte seara din casă, fiindcă e deosebit de periculos. Lumea se împușcă pe străzi, hoții sunt la tot pasul. Aici e mai frumos, mai liniștit. Mă plimb noaptea, merg la discotecă, anotimpurile se schimbă."
Totuși, a avut parte și de o supriză neplăcută când a ajuns în Timișoara: "Când am intrat în camera de cămin, am avut un șoc. Camera era foarte mică, înghesuită și nu avea baie!"
Liniște și statuete
Belkys Castillo s-a înscris la secția de sculptură. A fost contrariată de diferențele foarte mari dintre facultatea din Caracas și cea din Timișoara: în timp ce acolo studenții erau lăsați să dea frâu liber imaginației, aici a trebuit să învețe să lucreze după teme și modele stricte. S-a adaptat însă și a absolvit facultatea în urmă cu un an.
Deși nu e ce a visat ea, iar "Disney" rămâne un ideal la fel de îndepărtat aici ca și în America, în Timișoara Belkys e mulțumită că are liniște. Și că poate să-și sculpteze statuetele ei cu tentă sud-americană, confecționate din piatră artificială.