Ştefan a avut probleme de mic cu glanda tiroidă. Toate necazurile sale au început la început pe la vârsta de doi ani, când a răsturnat o oală cu apă fiartă şi s-a ars pe gât, pe piept şi pe mâini. Câteva săptămâni a stat internat în spital. După aceea, an de an, a crescut în greutate, devenind un adevărat recordmen în privinţa kilogramelor.

"La încorporarea în armată, cântăream deja 120 de kilograme", povesteşte Ştefan Boroş, de 37 de ani, din Checea. Cu toate că avea o greutate impresionantă, el nu a vrut să amâne armata, fiind încorporat împreună cu cei de un leat cu el. "Mi-au dat cele mai mari haine pe care le-a avut armata în dotare şi m-am descurcat. Mi-a fost greu cu instrucţia, însă, paradoxal, am început să slăbesc. Fusesem repartizat la tunari (artilerie) în Râmnicul Sărat. După instrucţie, ne-au trimis la Canal, aşa că, după opt luni la Poarta Albă, ajunsesem la 80 de kilograme. Armata-i armată, nu degeaba se spune că te face om!", râde Boroş.

După armată, Ştefan a început să ia proporţii. "Făcusem greşeala să mănânc o dată pe zi, seara. Mâncam o zupă ca la noi, în Banat, şi popricaş. Dulciuri mai puţin, doar de poftă. Aşa am ajuns în scurt timp la 220 kilograme, iar mai apoi la 235. Lucram pe atunci ca mecanic lăcătuş la vagoane în Beregsău Mare, iar mai apoi m-am mutat la Abatorul din Freidorf." Kilogramele în plus i-au îngreunat atât de mult munca încât a ajuns să nu mai poată face nimic. "Nu reuşeam nici măcar să mă închei la şireturile de la pantofi. Respiram foarte greu, iar după câţiva paşi, oboseam", povesteşte Ştefan.

Viaţa lui se schimbase radical. Toate hainele trebuiau făcute la croitor. Mai primea câteodată haine din Germania, de la rude. Numai mărimi XXL. Prietenii şi colegii l-au poreclit Boss, Piedone sau Şeful.

Nu cu mult timp în urmă, Ştefan a aflat de la televizor despre operaţiile efectuate la Timişoara şi de minunile pe care le face un inel care gâtuieşte practic stomacul. Şi-a luat inima în dinţi şi, la sfârşitul anului trecut, s-a internat în Clinica de Chirurgie I de la Spitalul Judeţean. Patru zile mai târziu, era deja pe masa de operaţie. "A fost unul dintre cele mai grele cazuri de care m-am ocupat. Pacientul punea probleme deosebite din cauza greutăţii, fiind cel mai gras pacient care a fost operat vreodată la Spitalul Judeţean. A trebuit să-l cântărim la cantină, pe cântarul de marfă. Până la sala de operaţie a trebuit să-l ducem cu patul, iar masa de operaţie a fost ajustată ca să poată susţine greutatea pacientului", îşi aminteşte dr. Sorin Olariu.

Operaţia de montare a inelului nu s-a putut realiza prin metoda laparoscopică fiindcă grosimea stratului de grăsime depăşea lungimea instrumentarului folosit în asemenea intervenţii. "Nu fără greutăţi, în cele din urmă, inelul de 1400 $ a fost montat. Practic, i-am mai lăsat doar un sfert de stomac", spune dr. Olariu. Ştefan a plecat acasă înainte de Crăciunul anului trecut. Avea peste 230 de kilograme şi un inel care putea să-i schimbe viaţa. "După operaţie, m-am simţit ca un nou născut. Slăbeam văzând cu ochii. Practic, stomacul meu a ajuns la o dimensiune de 11 cm. Acum, mănânc un senvici şi mi-s sătul. M-am obişnuit cu noul meu regim de viaţă şi, în câteva luni, am reuşit să dau jos 70 de kilograme", mărturiseşte Boroş.

"După ce mai slăbeşte vreo 50 de kilograme, o să-i facem operaţie estetică să-i dăm jos şorţul de grăsime, care începe deja să atârne, şi o să arate altfel", adaugă dr. Olariu. Până în prezent, la Clinica de Chirurgie I, dr. Olariu a montat 12 asemenea inele.

Dr. Sorin Olariu (foto dreapta), despre pacientul Ştefan Boroş

CE ESTE OBEZITATEA? Obezitatea este o boală care se caracterizează prin creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos (a grăsimii). Medicii au împărţit obezitatea în mai multe categorii, în funcţie de gravitatea bolii: de gradul I (peste 10 kilograme faţă de greutatea ideală); de gradul II (peste 35-40 kg); de gradul III, supranumită şi obezitate morbidă (mai mult de 40 kg faţă de greutatea ideală)

Mai mult de jumătate din populaţia globului este supraponderală, iar procentajul copiilor şi adolescenţilor obezi s-a dublat în ultimii 20 de ani. În România, 53% din populaţia adultă este supraponderală, iar 22% din români sunt obezi. Cauzele principale ale obezităţii sunt: consumarea unor cantităţi de hrană peste ceea ce poate asimila organismul, excesul de alcool, un stil de viaţă sedentar, cantitate mare de mâncare consumată seara.

După operaţie, în câteva luni, Boroş a pierdut 70 de kilograme. Inelul montat de dr. Olariu i-a schimbat viaţa. Acum el se pregăteşte pentru operaţia estetică de îndepărtare a şorţului de grăsime

GREUTATEA IDEALĂ. Potrivit specialiştilor, în cazul bărbaţilor, greutatea ideală, în kilograme, se calculează scăzând 100 din valoarea înălţimii în centimetri. La femei, greutatea ideală este cu cinci kilograme mai mică decât la bărbaţi. De exemplu, dacă o persoană are 1,70 cm, greutatea ideală va fi de 70 kg în cazul bărbaţilor şi de 65 kg în cazul femeilor.

•  Carol Yager (1960-1994), născut în localitatea Flint din SUA, a atins greutatea de 535 de kilograme. A fost grasă încă din copilărie. A refuzat să fie spitalizată mai ales că, situaţia sănătăţii ei nu a fost critică. Cu timpul însă, s-a confruntat cu o masivă retenţie de apă în organism şi cu un blocaj renal. Din cauza acestor probleme a şi murit.
• Cea mai grasă persoană pomenită în Cartea Recordurilor este americanca Michael Edelman (1964-1992), din Pomona, New York, care a atins greutatea de 540 de kilograme. Avea 69 de kg la vârsta de şapte ani şi a fost nevoită să renunţe la şcoală pentru că nu mai încăpea în bancă. În 1988, când a trebuit să fie evacuată din casa de pe Wesley Hills, Michael a fost ridicată cu macaraua. În urma decesului celei mai bune prietene (alături de ea în foto) a prins o frică teribilă de a mânca. A scăzut în greutate câteva zeci de kilograme şi a murit de foame.
•  Walter Hudson (1944-1991), născut în Brooklyn, New York, a avut o greutate maximă de 538 kg. Într-o bună zi a rămas înţepenit în rama uşii de la dormitor şi a fost necesară intervenţia unei echipe speciale de salvare. Walter suferea de agorafobie (teama de spaţii largi), motiv pentru care şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă în pat. Doctorii au rămas împietriţi când au constatat că glicemia şi colesterolul erau ca şi cele ale unui tânăr de 21 de ani perfect sănătos. Hudson a murit în somn după ani de dietă prin înfometare, chiar cu câteva săptămâni înainte de a se căsători. Coşciugul masiv a fost purtat de 12 persoane.
•  Michael Walker, născut la Gibsonton, Florida, în 1934, a ajuns la 538 de kilograme. Fost soldat în războiul din Coreea (avea pe atunci doar 67 kg), Walker a început să se îngraşe din cauza unor medicamente pe care le-a luat în exces şi care i-au provocat un apetit de necontrolat. A găsit o o modalitate inedită de a se întreţine. Şi-a construit o casă mobilă cu ferestre de observaţie şi a călătorit prin ţară povestind oamenilor despre efectele negative ale medicamentelor. În 1972 a suferit un atac de cord; de atunci, doctorii au tot observat că starea sănătăţii lui este "neobişnuit de normală".