de Ildico ACHIMESCU

"Regele boemei" s-a intitulat pagina-portret apărută, la sfârşit de noiembrie 2003, în BĂNĂŢEANUL. Într-una dintre casetele inserate în articol, protagonistul, cunoscutul poet Traian Dorgoşan, făcea o mărturisire în premieră: chiar dacă iubise de vreo 120 de ori, marea lui dragoste a fost şi a rămas una singură: Zaira.

Film... bătut

Cum-necum, în acest moment, destinul şi-a vârât implacabil, dar şi benefic, codiţa, reparând un rău petrecut cu vreo 40 de ani în urmă.

Cu totul întâmplător, fosta mare stea a teatrului timişorean, Zaira Manta, stabilită la Washington de peste 35 de ani, abia se reîntorsese la Timişoara pentru o scurtă vizită în locurile dragi. Un prieten bun al amândurora, actorul Victor Ştrengaru, i-a vorbit despre articolul din BĂNĂŢEANUL (facsimil). L-a citit cu sufletul la gură, după care paşii au purtat-o, parcă dincolo de voinţa ei, spre casa lui Traian. Când a pus mâna pe clanţă, a înlemnit: el se afla la un pas distanţă. Simţind că va sosi, a vrut s-o întâmpine în prag.

Poza ei

"Ai venit! M-a ascultat Dumnezeu! N-ai să mai pleci...", i-a spus el cu infinită emoţie şi tandreţe, cu totul altfel decât obişnuia să i se adreseze după ce scurta lor poveste de dragoste s-a frânt. Zairei i se păruse că visează. A intrat în casă şi ochii i s-au oprit pe singura fotografie care străjuia masa de lucru a scriitorului: o poză de-a ei, pe care el o aşezase acolo în urmă cu treizeci de ani şi mai bine, imaginându-şi că, într-o bună zi...

 

Mai departe

Zairei nu-i plac ocolişurile şi nici figurile de stil inutile într-un asemenea context uimitor. Pune punctul pe i şi spune doar atât: "Întotdeauna am ştiut că mai am ceva de făcut în viaţă. Mă doare inima pentru America, dar n-am să-l mai las! Pentru Traian mă întorc la Timişoara, o să stau aici; el trebuie să ajungă unde avea de ajuns. Deja a scris câteva cărţi de poezie de când am venit...".

Tandră autoritate

În acord cu stilul ei de gorjeancă aprigă, vreme de un an şi jumătate după incredibila lor regăsire, Zaira a cizelat tandru tot ce era de îndreptat în legătură cu fiinţa şi viaţa lui Traian. Ca o mămică sau o soră mai mare, l-a purtat pe la medici, l-a îmbărbătat necontenit, ajutându-l să treacă cu brio de un întreg lanţ al unor complicate intervenţii chirurgicale. Pe nesimţite, a izbutit să... epureze componenta exagerat de cheflie a prietenilor lui, creându-i căminul simpatic, confortabil, boem, totodată, după care el tânjise mereu.

CINE ESTE ZAIRA? Cu toate că poartă un prenume iranian, Zaira Manta, născută Petrescu, provine dintr-o familie gorjenească 100%, cu stare şi renume. La 18 ani, s-a măritat cu alesul ei din copilărie, Iancu Rovenţa. Pentru el, a renunţat la institutul de teatru, deşi intrase pe primul loc; li s-a născut un fiu, Iancu-Cristian, apoi drumurile li s-au despărţit. Vreme de ani, a fost vedetă a Teatrului de Păpuşi, debutând promiţător şi la Teatrul Naţional din Timişoara. În timp, a fost "jumătatea" criticului muzical George Bălan, la vremea aceea, adjunct al ministrului Culturii, a actorului Ebergenyi Tibor, tatăl fiicei Maura, a altui ex-timişorean, polivalentul om de cultură Ion Manta. Împreună cu acesta din urmă şi cu fiica Maura s-a stabilit, în 1968, în SUA, la Washington. După destrămarea căsătoriei lor, a revenit tot mai des la Timişoara.

IUBIREA, ÎNTR-O CARTE. Cea mai captivantă dintre întâmplările locului, auzite de un multipremiat scriitor elveţian de expresie germană, la recenta sa trecere prin urbea natală, a fost povestea de dragoste dintre Zaira şi Traian, pe care este hotărât s-o transforme într-o carte. Cei doi şi-au descărcat sufletul şi sacii doldora de amintiri legate de iubirea lor amânată atâta amar de vreme. Puse cap la cap, notiţele luate de prozator la Timişoara au depăşit 150 de pagini.

REGELE BOEMEI. Traian Dorgoşan este o emblematică figură a boemei timişorene, poet dureros de sensibil, nonconformist şi rebel. Are har cu carul: şi la poezie, şi la artele plastice. S-a apucat să le studieze pe amândouă, abandonându-le însă. Neavând stare, n-a adăstat prea mult în nici una dintre slujbele pe care le-a avut: a fost, vreme de numai câteva luni, observator meteo, metodist, apoi artist-păpuşar căruia i se prevedea o frumoasă carieră. A urmat un alt interludiu, nici acesta prea îndelungat, petrecut într-un serviciu al cooperaţiei de consum.

Toate cărţile sale de poezie au reprezentat evenimente editoriale, primite cu interes de breaslă şi de cititori: "Cel'lalt geamăn", "Lacrima albastră", "Circusparada".